42km alergare montana
Terminat in 5 ore si 43
minute
A doua oara la EcoMarathon. Tare
frumos a fost anul trecut, asa ca am decis sa merg iar. Peisaj de vis, traseu
de vis, gogosi de vis …
Anul trecut terminasem in 6:07 asa ca targetul era sa merg relaxat si sa
scot un strop sub 6 ore.
Nu stiu de ce, dar site-ul meteo arata zero grade la Moieciu in seara
dinaintea cursei. Cind am vazut ca si dimineata arata tot zero grade, am decis
in final sa plec cu o bluza pe mine, sa nu-mi fie prea frig.
Tricou de schimb
nu stiu de ce nu am luat. Probabil din acelasi motiv nu am luat nici altceva.
Practic am plecat in rucsac cu doua pungi de curmale si o sticla de apa. Zau
daca stiu de ce am mai luat rucsacul …
Zero grade nu erau, dar nici cald nu era dimineata. Atita doar ca dupa
ce soarele s-a infipt pe cer s-a facut cald bine, asa ca la start deja ma
coceam cu bluza aia pe mine.
Cum planul era ca pe primii 3km de drum forestier sa gonim ca sa ajungem
pe poteca ingusta mai repede, am ajuns la intrarea pe poteca complet transpirat
si copt, asa ca m-am dezbracat si asa am ramas pina la finalul cursei, pentru ca
nu aveam nimic de schimb la mine.
Pe drumul ala forestier eu am alergat cu pace 4:30 si totusi Vio a
disparut in ceata, semn ca ea era undeva pe la pace 4:00. Ce oameni …
Cum am renuntat la gluten si nu mai pot minca sandwich-uri in timpul
curselor, am decis sa experimentez aici cum e sa maninc numai curmale in timpul
cursei.
Urcarea prin padure a fost un bun prilej de odihna inainte de coborirea
care stiam ca e foarte alergabila. A fost soare si frumos pe prima bucla, cam
cald pentru gustul meu, desi eram dezbracat. Pe urcari mergeam si mincam curmale,
iar pe coboriri alergam relaxat.
Am terminat prima bucla in 1:33, putin mai repede ca anul trecut si mult
mai odihnit la finalul ei. Umplu sticla cu apa si plec mai departe in bucla a
doua, rontaind iar curmale. Deja incepeau sa intre cam greu, sint cam dulci si
de la o vreme organismul nu prea mai vrea dulce.
Scenariul se repeta si pe bucla a doua, merg pe urcari si rontai curmale
si alerg pe coboriri. Coborirea spre Cheile Gradistei stiam ca e extrem de
abrupta dar … constat ca uitasem cit de abrupta e. Quazii urla in timp ce o
cobor in viteza.
De la drumul asfaltat incepe urcarea sustinuta pina sus la Fundata. Pe
drum incepe si o ploaie zdravana. Cum eu eram deja dezbracat senzatia a fost
foarte faina. Important e ca nu mai avea ce sa-mi ude. Deja curmalele nu mai
voiau sa intre in stomac (da fapt era invers, stomacul nu mai voia sa primeasca
curmalele … )
Treptat totul s-a transformat in mocirla iar coborirea prin padure a
devenit extrem de haioasa. Am terminat a doua bucla in doua ore, un strop mai
rapid ca anul trecut, si foarte infometat. Atita doar ca aveam numai curmale si
stomacul nu era deloc incintat.
Beau niste apa si incep sa urc pe bucla 3 incercind sa mai indes niste
curmale in gura. Majoritatea celor de aici erau cam zombi in acel moment, se
pare ca toti am tras cam tare pina aici. Urc incet la pas incercind sa imi
reincarc bateriile, stiam ce urmeaza si voiam sa alerg pe coborire si pe forestierul
dinaintea urcarii nasoale catre Gutanu.
Coborirea merge bine, iar pe forestier imi propun sa alerg pina in
capat, aici anul trecut am mers la pas si am pierdut mult timp. Inaintea urcarii
catre Gutanu bag doua pahare de cola (merg la fix inaintea unei urcari grele),
bag capul in piept si urc constant intr-o caldura naucitoare. Daca ma ducea
capul, luam aici pe mine bluza uda din rucsac, m-ar fi racorit la fix si m-ar
fi protejat de soare.
Odata ajuns sus stiam ca am 7km de plat si o coborire abrupta pina la
final, deci totul alergabil, asa ca arunc toata apa ca sa fiu cit mai usor.
Incepe iar ploaia asa ca in final reusesc sa ma racoresc, ajungind la final in
5 ore si 43 minute.
Treaba cu curmalele clar nu tine, nu pot minca atit de mult dulce intr-o
cursa. Va trebui sa gasesc alta solutie.
Am mincat o tona de cas dupa
terminarea cursei in timp ce ploua agale.A doua zi niste gogosi pufosi si
totul a fost perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu