Ironman Oradea 2014

3.8km inot - 1 ora 25 minute

180km bicicleta - 7 ore 35 minute

42km alergare - 5 ore

total : 14 ore si 1 minut

Sa incep cu ce cred ca e mai important : oricine duce la bun sfirsit o asemenea cursa, indiferent in cit timp, e demn de respect.

Indiferent cit citesti, e imposibil sa intelegi cit de grea e cursa asta. Poti incerca sa iti imaginezi, dar vei fi departe de adevar. De ce ? Pentru ca se vede dificultatea probelor, se vad cifrele alea imposibile, dar nu se vede incredibilul efort mental necesar pentru a mai face inca un pas atunci cind nu mai ai strop de energie in tine. E dincolo de cuvinte.

            Timpul limita e de 16 ore. Incep toti la 7 dimineata cu proba de inot iar ultimii alearga pina la 11 noaptea. E un spectacol fascinant sa fii acolo, fie in cursa fie pe marginea ei, sa privesti alergatorii aflati in transa, luptindu-se cu demonii, singura lor arma fiind puterea mintii.

            Suferinta e apasatoare. E peste tot, dar ei nu se opresc. Daca nu aveti curajul sa intrati in cursa, mergeti o data macar sa priviti. E un spectacol care te schimba.

 

5 minute pina la start

Istorie

In urma cu 3 ani aflam de la Bonzo ce inseamna concursul ironman. Pe vremea aceea tocmai descoperisem, cu un entuziasm incredibil, ca pot alerga 10km, lucru care mi se paruse complet nepamintean pina atunci. Alergasem citeva luni cite 10 ture de pista (4km) si eram convins ca cei care alearga mai mult sint accidente genetice.

Am continuat discutia saptaminile urmatoare si in final am stabilit sa facem si noi chestia asta peste 3 ani. O simpla idee. Mai trebuia un plan.

Cum eu nu stiam sa inot (dadeam din miini dar nu era inot ce faceam eu) am decis sa incerc intii sa alerg un maraton, iar daca iese figura asta, sa invat sa inot. Cit despre bicicleta ... toti stim sa ne dam cu tzoacla, rait ?

Dupa vreo 6 luni alergam primul semimaraton, iar dupa un an alergam primul maraton. Am luat apoi lectii de inot de la Laczi Elefant. Dupa citeva luni inotam 1500m iar dupa un an traversam Tarnita inot (6.5km).

In al doilea an am prestat doua half-ironman, unul in Austria si unul la Oradea. Nu am avut curajul sa ma inscriu la full atunci, inca nu puteam concepe ca pot termina asa ceva.

Oricit am cugetat la ce am de facut, nu am reusit sa concep ca as putea duce la capat un asemenea concurs. Fiecare proba pare realizabila luata in parte, dar puse toate trei cap la cap dadea cu virgula, iar neuronul zicea "hai sictir !".

Dupa citeva luni de cugetari, am tras concluzia ca este o singura solutie de a face asa ceva : sa ma duc pur si simplu, fara sa ma mai gindesc. Ceea ce am si facut.

bicicletele ne asteapta

Antrenament

            Vrei sa faci un Ironman si cauti cum sa te antrenezi ? Ai cam gresit blogul.

Eu va spun ce am facut, dar mai degraba intra in categoria "da' recunosti ca are curaj ?"
 

Nu spun asta pentru ca as fi vrut sa ma antrenez altfel. Dimpotriva, e metoda aleasa de mine, atita doar ca 99% din cei ce se pregatesc pentru ironman au o parere complet opusa, sau, mai precis, sint convinsi ca-s dus cu capu'.

            Am tot citit ce trebuie sa fac pentru a termina un ironman, am citit sfaturile unor atleti si antrenori celebri, concluzia e cvasi unanima : pentru half ironman minim 10 ore de antrenament pe saptamina, iar pentru proba intreaga minim 20 ore de antrenament pe saptamina.

            Mie imi era clar ca nu am timpul asta, si chiar daca l-as avea, nu sint dispus sa il consum pentru un singur scop.

Povestea e foarte lunga iar rezumatul suna cam asa : am inotat de 1-2 ori pe saptamina cam 1km, cu focus pe tehnica, ignorind viteza, am alergat in weekend un long run care a crescut treptat catre 5 ore, iar cu bicicleta m-am dat de 4 ori anul asta, 140km in total. Asta e tot.

Ingredientul cheie (din punctul meu de vedere) a fost increderea ca voi termina cursa. Am vizualizat cursa si m-am vazut terminind fiecare proba in parte, fara sa ma gindesc la detalii, pina am fost 100% convins ca voi termina. Nu 99%, ci 100%.

            Nu recomand nimanui sa faca asa, spun doar ce am facut eu, in conditiile in care am considerat inacceptabil sa consum mai mult timp pentru asta.

Am si alte nebunii in plan, trebuie sa fie timp pentru toate. Cel mai important e sa fie distractiv, altfel pentru mine nu are sens.

1 minut pina la start

Strategie

            Cum fac sa duc la bun sfirsit o asemenea cursa cu un asemenea antrenament? Imi era clar ca trebuie sa fiu zen pe tot parcursul cursei, din primul minut pina in ultimul minut de luciditate. Orice fortare e exclusa.

            Cu inotatul zen e usor, asa m-a invatat elefantu' sa inot, asa m-am antrenat. Cu timpul am invatat si sa ignor adrenalina de la start, sa plec relaxat, in ritmul meu.

La bicicleta e cel mai delicat, e foarte lunga si foarte grea proba, asa ca m-am concentrat tot timpul sa nu simt efort in picioare. Stiu ca suna ciudat sa pedalezi 180km cu speranta de a nu-ti fi greu, dar la asta m-am gindit tot timpul.

Cum simteam ca e greu pentru picioare, incetineam. Nu cred ca mi-a trecut pulsul de 120, am fluierat si am cintat tot timpul. X-factor ma cheama.

La alergare teoretic trebuia sa fie cel mai simplu, long run-urile din weekend m-au pregatit exact pentru asa ceva, sa alerg relaxat si economic 5 ore, timpul estimat pentru terminarea maratonului. Teoretic, pentru ca in practica ... a fost cu totul altceva :D

inot : 10 ture de lac

Alimentatie

            Cantitatea de energie consumata la un ironman e enorma, cam 11.000 calorii, adica mai mult decit necesarul caloric pentru 5 zile. In concluzie trebuie un plan bun de alimentatie pentru cursa. Poti sa fii oricit de antrenat, fara energie tot in coma ajungi.

            Eu nu ma impac nicicum cu gelurile de nici un fel. Poate daca m-as antrena mai mult si as folosi la antrenamente geluri as reusi cu timpul sa ma obisnuiesc cu ele, dar nu vreau nici una nici alta, adica nici antrenamente multe nici sa maninc chimicale. Singura solutie ramasa e mincarea solida.

            Dupa indelungi cugetari si citeva experimente am ajuns sa maninc sandwich-uri in cursele lungi. Am mincat doua inainte cu o ora de start, unul dupa proba de inot chiar inainte de a ma urca pe bicicleta, si inca doua in timpul probei de bicicleta.

            Cum am reusit sa maninc sandwich-uri pe bicicleta ? Pai nici nu am incercat. M-am oprit frumos la punctul de alimentare si l-am mincat in timp ce faceam conversatie cu voluntarii. Dupa capul meu nu sint 5 minute pierdute ci 5 minute folosite pentru alimentatie si odihna. Am facut de doua ori chestia asta, pentru cele doua sandwich-uri si au fost de mare folos, am plecat extrem de odihnit dupa micile pauze.

            Singurul regret e ca nu m-a dus capul sa-mi fac inca 2 sandwich-uri si pentru proba de alergare, asa ca am mincat napolitane si banane si am baut cola, iar dupa o ora si jumatate de alergare eram cu stomacul praf, nu mai puteam minca si bea.

Daca o sa mai fac vreodata chestia asta o sa ma vedeti pe o banca in parc mincind un sandwich pe la jumatatea maratonului.

            Au secat lacul din Paleu ca sa o saboteze pe Voichita, si ea tot a venit. A facut bronsita si febra, si tot a pedalat 180km. Se spune ca pe tzoacla a mers cu spatele, asa cum anul trecut a inotat pe spate, si ca la anul vrea sa alerge maratonul cu spatele ...

            Ce inseamna toate astea ? Simplu. Ca ne vedem la anu' la Oradea. Nu pot rata asa ceva :D
 

start proba inot

Inotul

            Proba de inot incepe la ora 7. Am avut de facut 10 ture de lac, aproximativ 3.8km teoretic, practic cel putin 4km din cauza inotului in zigzag.
       Nu am avut emotii inainte de concurs, dar cind am ajuns linga lac si am constientizat ce urmeaza ... am simtit niste furnicaturi pe care nu le simtisem de mult timp. Insa odata ce s-a dat startul si am inceput sa inot, totul a disparut, eram complet focusat pe ce am de facut, nimic altceva nu avea loc in capul meu. Zen.

            M-am pozitionat la start in spate de tot, nu aveam de gind sa ma intrec cu freneticii. Am inotat extrem de relaxat, 4km nu e chiar o simpla balaceala.

Totul ar fi fost minunat daca nu m-ar fi casapit iar brasistii. Am luat zeci de picioare in cap, oricit am incercat sa-i ocolesc tot am furat-o, e imposibil sa treci de ei cind isi cracaneaza miinile si picioarele in lateral.

Am terminat proba de inot in 1 ora si 25 minute, odihnit dar extrem de ametit.

 

gata inotul

Bicicleta

            In tranzitie dau jos neoprenul si incep sa ma imbrac pentru bicicleta, fara nici o graba, voiam sa-mi revin complet ca sa pot minca in liniste un sandwich.

            Dupa 9 minute iau bicicleta si alerg spre iesirea din tranzitie cu zimbetul pe buze. De acum incolo sint cu picioarele pe pamint, e un sentiment mult mai placut.

            Traseul incepe cu o urcare continua de 2km, relativ abrupta. Cum scopul era sa nu imi fie greu in nici un moment, am plecat incet si m-am hidratat bine pina am ajuns in zona buclelor. Urma sa parcurgem 7 bucle de 23km dupa care ne intoarcem in Oradea in parc pentru proba de alergare.

 

urcind dealul,de 7 ori

 

           Temperatura era perfecta, nici prea cald nici prea rece, dar vintul batea cam tare. Daca stateam cu miinile pe ghidon simteam cum frinez cu corpul, asa ca am adoptat o pozitie mai aerodinamica, stind cu coatele pe ghidon, ca si cum as fi avut aerobars.

Era sa-mi rup gitu' in prima jumatate de ora, dar treptat m-am obisnuit cu pozitia iar spre final preferam pozitia asta in locul celei clasice cu miinile pe ghidon.

 

  

 

intoarcem la final de bucla

 

            Cu cele 4 antrenamente de bicicleta prestate anul asta eram la start in situatia ca nu stiam care schimbator e pentru roata din fatza si care pentru roata din spate si nici in ce directie trebuie sa apas clapetele ca sa schimb vitezele. Dar mi-am amintit rapid toate astea, astfel incit catre finalul cursei schimbam vitezele stind cu un cot pe ghidon, deci fara sa mai schimb pozitia miinilor. Eu si Chuck Norris.

            Daca la inot e foarte interesant sa te uiti o ora jumate spre fundul lacului, ca si cum ai avea capul infipt in fundul unui elefant, adica fara sa vezi nimic, la bicicleta e muuuult mai interesant, vezi un metru de asfalt ce se plimba sub tine si butucul rotii din fatza.

            Nu trebuie mult antrenament ca sa poti face treaba asta, dar trebuie sa ai mentalul unui ciine impuscat in glezna ca sa te uiti 8 ore la butucul unei roti. Da, se invirte, dar cam asta e tot.

            Noroc ca mai sint si momente haioase : de exemplu la sfirsitul primei bucle am facut pana, prima pana facuta vreodata... Robert a facut anul trecut pana, nu stia sa o rezolve si in final a pierdut jumatate de ora pe marginea drumului. Mi-am amintit de el, am zimbit gindindu-ma ca destinul voia sa ma distrez putin, asa ca m-am asezat in fund pe marginea drumului, curios daca o sa fiu in stare sa o rezolv.

Mi-a luat vreo 10 minute schimbatul rotii, mi-a iesit din prima, dar important e ca am reusit si ca m-am odihnit. Ma hlizeam in gind ca de acu' pot sa spun si eu ca Diaconu : "din pacate am facut pana, asa ca sansele la podium s-au dus"  :D

            Dupa 7 ore jumate termin cei 180km de bicicleta si ajung in parc la proba de alergare, surprinzator de odihnit. Exact ceea ce mi-am dorit. Nici nu e de mirare, putini au mers atit de incet la bicicleta.

 

hai inca un kilometru !

Alergarea

            Cind incep proba de alergare sint dupa 9 ore de efort. Ma simt foarte bine, dar stiu ca nu are cum sa dureze prea mult starea asta. Profit de starea zen in care ma aflu si alerg intr-un ritm bun primii 15km.

            Am de facut 38 ture de 1.1km in jurul parcului si incerc ca din 3 in 3 ture sa maninc si sa beau ceva. Anul trecut m-am oprit la fiecare tura (ce-i drept a fost si ucigator de cald, 38 grde la umbra ...) asa ca am pierdut extrem de mult timp cu opririle astea.
 

 

In cele din urma inevitabilul se produce, stomacul nu mai vrea sa accepte nici apa nici mincare, apare starea de voma si energia ajunge la cote de avarie. Sint nevoit sa merg la pas pentru a putea minca si bea, dar nu am incotro, nu am cum sa rezist pina la final fara apa si mincare.

            La fiecare 3 ture maninc citeva bucatele de napolitane, iau doua bucati de banana si un pahar de apa si in timp ce merg le maninc cu inghitituri extrem de mici, astfel incit stomacul sa nu sesizeze ca intra ceva in el, altfel imi vine sa vomit.

Treaba asta imi ia vreo 5-6 minute, timp in care merg vreo 400m, dupa care alerg mai departe 3 ture complete, starea de rau si voma vine iar, dupa care o iau de la capat.
 

zombi

            Asa am tinut-o pina aproape de final. Nu am scapat de senzatia de voma. Daca la inceput vorbeam cu voluntarii, pe la mijlocul cursei doar dadeam din miini, iar pe finalul cursei nici nu mai gesticulam, mergeam inainte ca un zombi, privind in gol, sperind ca se dau ei la o parte din calea mea.
 

Tudor si Catalin

            Mi s-a parut un efort supranatural sa alerg ultimii 4km fara oprire, dar am reusit. Imi tot repetam "oricine poate alerga 4km, trebuie sa pot si eu !". Asta spune multe despre gradul de epuizare in care ajunsesem.

            Prietenii clujeni care fusesera la half ironman precum si Voichita si ceilalti care participasera la stafete au venit pe traseul de alergare si ne-au incurajat din toata inima. A contat enorm, ei stiu foarte bine cit de mult conteaza asta, mai ales pe finalul cursei, cind nu mai stii cum te cheama.

            De fiecare data cind ma opream sa maninc ceva, Tudor si Catalin veneau sa ma incurajeze si sa imi dea sfaturi. Deasemenea, mare minune, pe la jumatatea cursei apare si profesorul de inot, strigind asa de tare incit m-a si speriat prima data. Fusese la ceva concurs de inot in Oradea si a venit si el sa ne incurajeze. Oameni minunati !

ironman

            Dupa 5 ore de alergare trec linia de sosire, incredibil de fericit, cu un timp total de 14 ore si 1 minut. Ma pun in fund pe pamint si declar extrem de hotarit ca eu nu mai fac kestia asta niciodata.

a reusit !

 

Daniela Torok

            Pe Dana o stiu de anul trecut de la triatloane. Avea bicicleta linga a mea in zona de tranzitie. Era destul de agitata inainte de concurs, avea emotii mari. Am iesit din apa aproape deodata, dar ea a plecat pe bicicleta mult mai repede, eu am ramas sa mininc un sandwich :D

            Pe bicicleta a mers mai bine ca mine primele 4 ture dupa care am mers cam la fel in ultimele 3 ture.

Ne-am reintilnit in parc la proba de alergare, aveam cam aceeasi viteza la inceput. Am observat ca se uita foarte des la ceas si am intrebat-o de ce face asta. Atunci mi-a spus ca e la primul ei maraton si ca si-a propus sa termine ironman-ul sub 13 ore si 7 minute, astfel incit sa obtina cel mai bun timp scos vreodata in romania de vreo fata ....

A terminat cursa in 12 ore si 47 minute ! Si-a dorit, si-a propus, s-a antrenat, a crezut, a reusit.
 

Chapeau !

dna Butcovan si sticlele zdranganitoare

Butcovanii rock !

            Nu stiu citi sint Butcovanii astia, cert e ca-s multi, si toti fac sport, toti au o inima mare.

Sebi facea proba lunga, fetele s-au inscris la stafeta, iar doamna Butcovan, care urma sa alerge, in loc sa se odihneasca, a venit pe traseul de bicicleta si ne-a incurajat cit au tinut-o plaminii.

Iar cind plaminii nu au mai tinut-o credeti ca a renuntat ? Nici poveste ! A bagat niste pietre intr-o sticla goala de apa si zdranganea dracia aia de ziceai ca ne ataca tatarii. De-abia asteptam sa ajung in virf de deal sa o vad cum face taraboi. Deci Butcovanii rock, si la propriu si la figurat :D

Iar dupa ce au terminat concursul, s-au asezat pe jos linga traseu si au incurajat mai departe alergatorii, pina tirziu in noapte.

Butcovanilor, sa traiti o mie de ani, ca frumosi oameni mai sinteti !

 

eu nu mai fac asa ceva niciodata !

Mai fac vreodata chestia asta ?

            Imediat dupa terminarea cursei Vincent m-a intrebat daca mai fac chestia asta vreodata si i-am raspuns instant ca nu, ca e o aberatie, ca e delirat sa faci asa ceva, ca eu nu mai fac greseala asta.
 

Asta spune ceva despre dificultatea cursei, de obicei eu intreb lumea la finalul curselor daca nu mai facem inca o data traseul :D

            Dupa vreo 2 ore ma gindeam ce ar trebui sa schimb daca ar fi sa repet experienta, iar a doua zi trasesem deja concluzia ca e destul de usor sa termin in 13 ore, deci cu o ora mai rapid.

            Acum cind scriu, la 5 zile dupa concurs, simt ca a fost foarte frumos si ca mai vreau sa fac treaba asta.

            Fuga asta de idei nu prea se impaca cu starea de normalitate, dar asta nu e chiar o noutate, rait ?

exista solutii pentru fiecare  :D

Vrei si tu sa faci un ironman ?

       In urma cu vreo 3 luni scria o dom'soara un articol al carui titlu suna cam asa : "oricine poate face un ironman". Ei bine, multi finisheri de ironman s-au revoltat un strop pe FB afirmind cum ca nu ar fi adevarat, ca induce lumea in eroare, ca e foarte greu si ca o sa mori dracului daca faci asta, etc., dadeau cu portocale in dom'soara uitind ca afirmatia nu fusese facuta de ea ci de persoana intervievata in acel articol, mai precis un ironman foarte bun, participant la multe concursuri cu timpi extraordinari.

       Eu as spune acelasi lucru, si anume ca oricine poate face un ironman. Sa nu uitam ca ma refer la a-l termina in timpul limita de 16 ore, sau 18 ore, sau 20 ore, zau ca nu conteaza timpul.

       Cea mai simpla solutie este, ce-i drept, cea din poza de mai sus. Din punct de vedere logic nimeni nu te poate contrazice ca nu ai dat solutie la problema.

       Pentru cei care chiar vor sa termine competitia, eu sint convins ca daca VREI sa il termini, il poti termina. Pregatirea mea a fost 80% mentala si 20% fizica. Plecind de la zero, am alocat 3 ani pentru a-l face si a fost o adevarata incintare atit drumul parcurs cit si concursul in sine.

       Categoric nu toata lumea trebuie sa faca asa ceva. Eu zic ca din punct de vedere MENTAL majoritatea nu pot duce la capat un asemenea concurs, partea fizica e destul de usor de rezolvat.

       Ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, as descrie concursul putin altfel : o ora jumate inoti fara sa vezi nimic, intr-o apa intunecata, in timp ce iei picioare in cap de la brasisti, pe urma 8 ore te uiti la butucul rotii din fatza al bicicletei, pe urma alergi (sau mergi) 5-6 ore privind intr-un punct fix, pentru ca nu mai ai putere sa misti globii oculari. Presupunind ca fizic poti duce la capat treaba asta, ai puterea mentala sa treci peste "plictiseala" asta ?

       Acu vreo 15 ani aveam un coleg care mai tot timpul imi cerea sa-i dau ceva sa faca, pentru ca se plictisea. Dupa vreo saptamina nu mai stiam ce sa fac cu el, asa ca i-am dat o cutie in care erau cam un kilogram de surubele mici (citeva mii) si i-am spus sa le sorteze separat in cutii dupa dimensiune si tipul filetului. A zis ok si a disparut.

       Dintr-o data s-a facut liniste si pace in lumea mea. Muncea la surubelele alea de dimineata pina seara. A venit la mine dupa o saptamina cu mai multe cutiute in care erau sortate surubelele lu' peshte.

       Singurul lucru pe care vreau sa il spun e ca el cu siguranta poate termina un ironman  :D

       Pentru acei citiva care cocheteaza cu ideea dar nu sint hotariri (ma refer la ironman, nu la surubele), le recomand sa mearga sa priveasca concursul. Atunci vor sti daca este sau nu pentru ei.