sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Cupa Orca 2013


Concurs de inot in bazin

proba de 1500m - timp 31:17
stafeta 4x50m cu echipa Fortech - timp 2:30





            Am avut cam o luna la dispozitie sa-mi reamintesc cum se inoata. Triatloanele s-au terminat, alergarile pe munti s-au terminat, a sosit timpul sa-mi iau medicamentele asa ca inotul merge la fix pentru o refacere activa.

            Anul trecut terminasem proba in 34 minute, deci scopul era sa scot un timp mai bun. In formularul de inscriere ti se cere o estimare a timpului, utilizat la repartizarea inotatorilor in serii. Dupa calcule complicate care au durat aproape 3 secunde am trecut acolo un timp estimat de 31:13.

De ce 31:13 ? Pentru ca minutul are mai putin de 69 secunde.

Ziua concursului a fost si prilej de a revedea prieteni dragi. Cind faci lucruri tzacanite ramii destul de singur, e mai greu sa gasesti pe cineva caruia sa i se para interesant sa alerge doua zile si doua nopti. Well, unul exista si il stiti acum, mai precis pe Bonzo, dar altul nu am gasit. Cel putin nu printre cei vii.

Nu am putut sa nu observ ca toti se asteptau sa-mi lipseasca parti importante din corp si sa ma deplasez fie cu cirje fie in ceva carucior. Daca as fi ajuns la bazin purtind in spate un tub de oxigen ar fi fost mai putin mirati.

In ultimul moment s-a hotarit sa vina la concurs si Florin (fratelo) asa ca putem considera concursul de anul acesta un family-event. El e un mare pasionat de inot, se uita la televizor de cite ori se transmite asa ceva. Si cam atit. Ah, era sa uit … inoata daca e cazat la un hotel care are piscina. Daca nu ii este lene.
E relaxat si el, stie ca scapa cu viata, deci abordeaza cursa cu relaxare.

La inscriere ma anunta antrenorul ca m-a inscris si la proba de stafeta, lipsea cineva dintr-o echipa. Nu stiam sigur daca glumeste sau nu, nu de alta dar el tot timpul glumeste, asa ca imi iese din cap treaba asta.
 

Florin sperie concurenta


Florin e in prima serie de inotatori asa ca trece rapid la treaba. Inoata relaxat si termina in 39 minute si ceva. Categoric primul clasat in categoria celor care nu se antreneaza niciodata.

Eu sint in a doua serie. Incerc sa plec cit mai relaxat dar nu prea reusesc, trag cam tare primii 300m asa ca dupa ce-mi trece putin euforia si creste putin pulsul ma linistesc si trec la regimul normal de inot cu care sint obisnuit.

Nu e mare lucru de povestit, inotul e mult mai plictisitor in comparatie cu alergatul. Oricum o iei, sa te uiti 30 minute la niste patratele de gresie e extrem de greu de incadrat in categoria “lucruri interesante” sau in categoria “cacefainii”.

Ultimii doua sute de metri am tras cit am putut de tare, ca doar nu era sa ies odihnit din apa, nu ? Asa ca am reusit sa ametesc grav si sa ajung pina la senzatia de voma, deci nu puteti spune ca am mers degeaba pina acolo.

Florin intoarce la 1000m
Am terminat in 31:17.

Partea buna a lucrurilor – am reusit un timp semnificativ mai bun fata de anul trecut.
Alta parte buna a lucrurilor – am reusit sa scot un timp foarte apropiat de cel estimat (31:13)
Partea proasta a lucrurilor – de ce mama lui han tatar nu am scris la estimare 25 minute ?


In timp ce-mi odihneam mitocondriile pe o banca am fost solicitat sa devin arbitru pe unul din culoare. Helga urma sa concureze asa ca le lipsea un arbitru la ultima serie de inotatori.
 
Ceas aveam, pix mi-au dat ei asa ca mi-am inceput cu ocazia asta si cariera de arbitru. Se noteaza pe un formular standard timpul la care concurentul ajunge la 100m, 200m si tot asa pina la 1500m. Pina si eu am fost in stare sa procesez asa ceva. Intelectual, frate !

 
Odata ce a terminat si ultima serie incepe agitatia. O gramada de echipe inscrise la stafeta, fiecare compusa din 4 concurenti, deci muuuuulta lume misuna in toate directiile.

Inainte de concurs stabilisem cu cei de la Fortech ca intru la ei in echipa daca cumva Calin nu poate sta pina la sfirsit. Cum concursul se prelungise foarte mult Calin a trebuit sa plece asa ca ma anunta ca au nevoie de mine in echipa lor. Buuuuuuuuun asa. Devine si mai  interesanta ziua, mai ales ca antrenorul nu glumise si ma inscrisese si in alta echipa de stafeta.
 
speeeeeeeeeeeeeed is my middle name :D
      

Intr-un final impartim caprele si verzele, eu ramin in echipa Fortech si un alt inotator trece in cealalta echipa, asa ca se rezolva toate cele.

Un coleg de echipa imi explica rapid cum sa-mi pun ochelarii astfel incit sa nu-mi pice de pe cap cind sar de pe blockstart. Bag si trei sarituri de proba sa ma asigur ca e totul ok. Urma sa plec primul asa ca ma indrept rapid catre culoarul nostru.

Ma urc pe blockstart, incep sa-mi aranjez casca si ochelarii iar la un moment dat ii vad pe ceilalti ca sar in apa. Am crezut ca se antreneaza. Ma uit de jur imprejur, toti ii aclamau pe inotatori, ei nu se opreau, ma prind in final ca se daduse startul …… si sar si eu in apa.

Restul e frenezie. Pot sa va garantez ca nu ati vazut pe cineva care sa dea atit de repede din miini. Moleculele de apa se descompuneau in hidrogen si oxigen. Gresia se desprindea de pe fundul bazinului cind treceam pe deasupra, iar pentru ca viteza se apropia de cea a luminii timpul s-a dilatat atit de mult incit practic acum cind cititi eu inca nu am ajuns la capatul celalalt al bazinului. Cind o sa ajung ? O sa stiti. Izbitura va fi extrem de puternica.

In realitatea noastra timpul total a fost de 2:30, locul 3 la categorie si 7 la general. In lumea paralela care s-a creat in acel moment de singularitate …. eu continui sa inot …




Robert. Sicoie Robert.
            Robert a luat locul I la categoria lui de virsta. Bravo Robert !




Am inotat, am arbitrat, am stafetat, am discutat cu prieteni vechi, am discutat cu prieteni noi. Neuron fericit.


O zi frumoasa, ceea ce va doresc si voua.











PS. Sandor mi-a spus ca se astepta la mai mult de la mine.
Antrenorul a spus la fel.
Se pare ca 2014 o sa fie un an greu pentru mine …. dar al naibii de interesant  :D