Concurs de inot in bazin
proba de 1500m - timp 31:17
stafeta 4x50m cu echipa Fortech - timp 2:30
stafeta 4x50m cu echipa Fortech - timp 2:30
Am avut cam o luna la dispozitie
sa-mi reamintesc cum se inoata. Triatloanele s-au terminat, alergarile pe munti
s-au terminat, a sosit timpul sa-mi iau medicamentele asa ca inotul merge la
fix pentru o refacere activa.
Anul trecut terminasem proba in 34
minute, deci scopul era sa scot un timp mai bun. In formularul de inscriere ti
se cere o estimare a timpului, utilizat la repartizarea inotatorilor in serii. Dupa
calcule complicate care au durat aproape 3 secunde am trecut acolo un timp
estimat de 31:13.
De ce 31:13 ? Pentru ca minutul are mai putin
de 69 secunde.
Ziua concursului a fost si prilej de a revedea
prieteni dragi. Cind faci lucruri tzacanite ramii destul de singur, e mai greu
sa gasesti pe cineva caruia sa i se para interesant sa alerge doua zile si doua
nopti. Well, unul exista si il stiti acum, mai precis pe Bonzo, dar altul nu am
gasit. Cel putin nu printre cei vii.
Nu am putut sa nu observ ca toti se asteptau
sa-mi lipseasca parti importante din corp si sa ma deplasez fie cu cirje fie in
ceva carucior. Daca as fi ajuns la bazin purtind in spate un tub de oxigen ar
fi fost mai putin mirati.
In ultimul moment s-a hotarit sa vina la
concurs si Florin (fratelo) asa ca putem
considera concursul de anul acesta un family-event. El e un mare pasionat de
inot, se uita la televizor de cite ori se transmite asa ceva. Si cam atit. Ah,
era sa uit … inoata daca e cazat la un hotel care are piscina. Daca nu ii este
lene.
E relaxat si el, stie ca scapa cu viata, deci
abordeaza cursa cu relaxare.
La inscriere ma anunta antrenorul ca m-a
inscris si la proba de stafeta, lipsea cineva dintr-o echipa. Nu stiam sigur
daca glumeste sau nu, nu de alta dar el tot timpul glumeste, asa ca imi iese
din cap treaba asta.
 |
| Florin sperie concurenta |
Florin e in prima serie de inotatori asa
ca trece rapid la treaba. Inoata relaxat si termina in 39 minute si ceva. Categoric
primul clasat in categoria celor care nu se antreneaza niciodata.
Eu sint in a doua serie. Incerc sa plec cit mai
relaxat dar nu prea reusesc, trag cam tare primii 300m asa ca dupa ce-mi trece
putin euforia si creste putin pulsul ma linistesc si trec la regimul normal de
inot cu care sint obisnuit.
Nu e mare lucru de povestit, inotul e mult mai
plictisitor in comparatie cu alergatul. Oricum o iei, sa te uiti 30 minute la
niste patratele de gresie e extrem de greu de incadrat in categoria “lucruri
interesante” sau in categoria “cacefainii”.
Ultimii doua sute de metri am tras cit am putut
de tare, ca doar nu era sa ies odihnit din apa, nu ? Asa ca am reusit sa
ametesc grav si sa ajung pina la senzatia de voma, deci nu puteti spune ca am
mers degeaba pina acolo.
 |
| Florin intoarce la 1000m |
Partea buna a lucrurilor – am reusit un timp
semnificativ mai bun fata de anul trecut.
Alta parte buna a lucrurilor – am reusit sa
scot un timp foarte apropiat de cel estimat (31:13)
Partea proasta a lucrurilor – de ce mama lui
han tatar nu am scris la estimare 25 minute ?
In timp ce-mi odihneam mitocondriile pe o banca
am fost solicitat sa devin arbitru pe unul din culoare. Helga urma sa concureze
asa ca le lipsea un arbitru la ultima serie de inotatori.
Ceas aveam, pix mi-au dat ei asa ca mi-am
inceput cu ocazia asta si cariera de arbitru. Se noteaza pe un formular
standard timpul la care concurentul ajunge la 100m, 200m si tot asa pina la
1500m. Pina si eu am fost in stare sa procesez asa ceva. Intelectual, frate !
Odata ce a terminat si ultima serie incepe
agitatia. O gramada de echipe inscrise la stafeta, fiecare compusa din 4
concurenti, deci muuuuulta lume misuna in toate directiile.
Inainte de concurs stabilisem cu cei de la
Fortech ca intru la ei in echipa daca cumva Calin nu poate sta pina la sfirsit.
Cum concursul se prelungise foarte mult Calin a trebuit sa plece asa ca ma
anunta ca au nevoie de mine in echipa lor. Buuuuuuuuun asa. Devine si mai interesanta ziua, mai ales ca antrenorul nu
glumise si ma inscrisese si in alta echipa de stafeta.
 |
| speeeeeeeeeeeeeed is my middle name :D |
Intr-un final impartim caprele si verzele, eu ramin in echipa Fortech si un alt inotator trece in cealalta echipa, asa ca se rezolva toate cele.
Un coleg de echipa imi explica rapid cum sa-mi
pun ochelarii astfel incit sa nu-mi pice de pe cap cind sar de pe blockstart. Bag
si trei sarituri de proba sa ma asigur ca e totul ok. Urma sa plec primul asa
ca ma indrept rapid catre culoarul nostru.
Ma urc pe blockstart, incep sa-mi aranjez casca
si ochelarii iar la un moment dat ii vad pe ceilalti ca sar in apa. Am crezut
ca se antreneaza. Ma uit de jur imprejur, toti ii aclamau pe inotatori, ei nu
se opreau, ma prind in final ca se daduse startul …… si sar si eu in apa.
Restul e frenezie. Pot sa va garantez ca nu ati
vazut pe cineva care sa dea atit de repede din miini. Moleculele de apa se
descompuneau in hidrogen si oxigen. Gresia se desprindea de pe fundul bazinului
cind treceam pe deasupra, iar pentru ca viteza se apropia de cea a luminii
timpul s-a dilatat atit de mult incit practic acum cind cititi eu inca nu am
ajuns la capatul celalalt al bazinului. Cind o sa ajung ? O sa stiti. Izbitura
va fi extrem de puternica.
In realitatea noastra timpul total a fost de 2:30, locul 3 la categorie si 7 la general. In lumea paralela care s-a creat in
acel moment de singularitate …. eu continui sa inot …
 |
| Robert. Sicoie Robert. |
Am inotat, am arbitrat, am stafetat, am
discutat cu prieteni vechi, am discutat cu prieteni noi. Neuron fericit.
O zi frumoasa, ceea ce va doresc si voua.
PS. Sandor mi-a spus ca se astepta la mai mult de la mine.
Antrenorul a
spus la fel.
Se pare ca 2014 o sa fie un an greu pentru mine …. dar al naibii de interesant :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu