42.2km alergare pe
sosea
Terminat in 3 ore si
41 minute
Sofroniada
Alergarea pe plat are farmecul ei,
dar, pentru mine, nu se compara cu alergarea pe dealuri si munti. Totusi, fiind
un maraton international la Cluj e cam greu sa rezisti tentatiei de a alerga pe
strazile pe care de atitea ori te plimbi cu masina. Are un farmec aparte sa
treci cu masina pe o strada si sa iti aduci aminte ca ai alergat pe acolo.
Cel mai bun timp obtinut pina acum
la un maraton a fost 4:13 la Barcelona. Anul trecut la Cluj am facut mai mult
de patru ore jumate, un strop daca mai intirziam gaseam stadionul inchis :D
Cum am ajuns sa ne antrenam cu Tudor
Sofron nu mai tin minte … Poate ca daca mi-as chinui neuronul mai tare as
obtine un raspuns, dar e mai poetic asa, sa nu se stie cind a inceput povestea.
Dar sa revenim la Sofroniada … Cindva in negura timpului astrele s-au
aliniat si Sofron ne-a antrenat :D S-a terminat cu alergatul neorganizat, cu
distantele stabilite dupa numarul de stele de pe cer si viteza stabilita dupa
temperatura de afara. Au aparut sprinturile, tempo-urile, long run-uri cu
bucati incluse si cu fast finish, tot felul de ghidusii care-ti duc pulsul la
cer si neuronul la pamint.
Nu mai alergam doar in zilele care
se divideau cu treispe ci au aparut trei antrenamente clare pe saptamina. Luni
viteza, miercuri tempo iar simbata long run. Poezia in metru antic s-a
transformat in poezie cu rima.
Cert e ca treptat viteza a inceput
sa creasca, si nu numai un strop ci semnificativ de mult (Initial, evident, am
banuit ca s-a stricat ceasul). Se pare ca prostelile astea chiar functioneaza …
ca doar el a reusit sa scoata sub 3 ore la Roma.
Povestea
In ziua concursului universul a decis
sa se distreze. In ce sens ? Pai atit de mult m-am plins ca a fost cumplit de
cald anul trecut, incit anul asta ne-a dat un grad dimineata la start …
Un singur grad,
prapadit si ala, asa ca am luat pe mine o helanca si un tricou, urmind ca pe
parcurs sa ma dezbrac daca se incalzeste.
Targetul era sa scot sub 4 ore, cu un
vis erotic (nedeclarat) de a scoate undeva in jur de 3:30, adica un pace mediu
de 4:59. Planul era sa merg constant cu 4:59 raminind sa vad pe parcurs cit de
mult il pot sustine.
Primii 10k am reusit destul de usor
sa mentin viteza constanta, dar nu atit de usor incit sa am convingerea ca pot
sa o tin asa pina la final. Urmatorii 10k am reusit iar, dar deja era un efort semnificativ
sa ma mentin acolo. Era clar ca nu voi putea tine ritmul pina la final, asa ca
m-am relaxat si m-am bucurat de cursa, incurajind prietenii cu care ma
intilneam.
Dupa kilometrul 30 a inceput sa fie destul de greu, un pace mediu de
5:04 pe cei 30km era ceva ce nu mai facusem pina atunci, iar picioarele se
simteau datoare sa-mi aduca aminte ca-s taran si ca era mai bine inainte cind
alergam facind glume si povestind cu lumea.
Ultimii 5km am fost insotit de Horea Oarga pe tzoacla. M-a intrebat
frumos daca ma deranjeaza sa ma insoteasca, am dat cuminte din cap ca nu, m-a
intrebat daca ma deranjeaza daca vorbeste, am dat cuminte din cap ca nu. Eu
alergam in tunelul meu iar el pedala pe linga mine. Stia in ce stare sintem dupa
atita distanta, ca doar si el face din astea pe tzoacla, asa ca vorbea rar si
la obiect. Mi-a prins tare bine sa-l stiu acolo, chiar daca eu nu ziceam mai
nimic. In tunel se pastreaza linistea. Multumesc.
Am terminat invirteala in 3 ore 41 minute, adica cu jumatate de ora mai
rapid decit timpul de la Barcelona. Un rezultat foarte bun pentru un lenes ca
mine :D
De mentionat ca la final am fost pseudo paralizat. Intepeneam in orice
pozitie ma opream. E misto sa alergi repede, dar corpul meu nu e obisnuit cu
din astea. In concluzie la anu’ incerc un 3:30, poate merg cu spatele la final,
asa cum inoata Voichita :D
Tibi Useriu
Cind imi era greu, ma gindeam la
tzacanitul de Tibi, care a plecat in alergare de la Tasuleasa spre Cluj cu o
seara inainte, ca ce fain ii ;)
Adevarul e ca e scumpa benzina si
ideea foarte misto. Sa faci 175km pina la Cluj dupa care sa bagi maratonul pe
post de recovery e o idee de vis.
L-am vazut pe traseu cind eu eram la kilometrul 33 si mi-a fost clar ca
e in tunel si el. Privea in punct fix si isi vedea de alergarea lui, flancat de
multi sustinatori. In fata la Opera Maghiara s-a format un grup de suport
extrem de vesel, cu multe pancarte, care incurajau frenetic pe toti cei care
alergau.
A ajuns pe stadion la putin timp
dupa ce s-a dat startul maratonului. Cei de la ambulanta i-au facut un control
rapid si au decis ca trebuie internat de urgenta pentru ca e pe moarte. Cica nu
e normal sa ai puls 50 dupa ce ai alergat 175km… Doar ca in cele 5 minute cit
statuse jos corasonul lui se odihnise deja. Alt aluat, mon cher …
Le-a explicat politicos ca daca nu
il lasa sa plece o sa iasa pe geam sa isi termine maratonul, asa ca in final
l-au lasat sa plece, dupa ce Horatiu le-a explicat ca a semnat ca alearga pe
raspunderea lui si ca fiecare are dreptul sa moara asa cum isi doreste :D
A dus eroic pina la capat cei 215 km
stringind o gramada de bani pentru o fundatie ce ajuta copiii ce au nevoie de
dializa. A plecat cu 42 la pantof si a terminat cu 45 si a slabit vreo 11
kilograme in cele 29 ore de alergare. Dragilor care vreti sa slabiti rapid,
avem solutie pentru voi … De cind va tot zic ca se poate …
A fost premiat pentru efortul depus iar discursul lui a fost extrem de
emotionant.
In toamna vine si el la TDG, sa alerge 330km prin Alpi. Vom fi patru
anul acesta. De vis … Ce planuri are nu va spun, o sa va spuna el cind o sa
aiba chef.
O zi inaltatoare pentru toti.
