Triatlon Floresti 2014

1100m inot in apa de 15 grade + 36km bicicleta pe dealuri + 10km alergare pe pasune = Love

Timp : 3 ore 30 minute

Locul 3 la categorie si 12 la general

sah : nebun in apa, cal pe tzoacla, rege la alergare

Neuronu'

Draga mea, hai sa ti-l prezint pe Adi : e un ultra, are un singur neuron si acel neuron sufera cumplit de singuratate ! Asa m-a prezentat Daniel (unguru) sotiei lui, iar ea nu prea stia daca sa rida sau sa fie ingrijorata.

Cam asa a inceput seara de vineri, cind am mers sa-mi ridic kitul de inscriere. Toti prietenii dragi triatlonisti erau acolo si multi altii aveau sa vina a doua zi la concurs. Cei care nu puteau face toate probele s-au inscris la stafeta, asa ca in final chiar toti au fost acolo, ceea ce a facut sa fie o atmosfera extraordinara.

 

 

rachetele isi fac un selfie pe podium

La stafeta au fost si rachetele (Tudor Sofron, Reus Alin si Vlad Sabau) care, evident, au iesit pe primul loc si si-au tras un selfie pe podium :D

E o placere sa vezi ca intreaga zona de start e plina de oameni si biciclete, toti cu zimbetul pe buze, nerabdatori sa inceapa distractia.

nimeni nu vrea in apa :D

Gheata la mal

Am intrebat organizatorii ce temperatura are apa si mi-au spus ca pot sa bag degetul in apa sa verific, dar ca imi recomanda sa bag un deget de care nu mai am nevoie ...

In concluzie am decis sa nu bag nimic in apa, nici deget nici altceva, si sa iau cu mine costumul de neopren a doua zi, raminind sa decid inainte de start daca voi inota cu el sau fara el.

meditatie inainte de start

Cursa

Odata ce s-a ridicat soarele s-a facut foarte cald, asa ca eram hotarit sa inot fara neopren. Nu verificasem cit e de rece apa, dar m-am gindit ca economisesc ceva timp daca nu mai trebuie sa dau jos neoprenul dupa inot, asa ca preferam sa inot fara el.

Mi-am pregatit bicicleta si lucrurile in zona de tranzitie, ca sa fie in ordinea in care le vreau pentru probele urmatoare. Intre timp incepuse sedinta tehnica iar Radu le povestea tot felul de ghidusii participantilor. Cum hotarisem sa abordez cu relaxare maxima cursa, am stat deoparte si motzaiam linistit la soare pina cind linistea a fost sparta de racnetele cuiva.

Ma intorc catre lac si vad ca doi participanti intrasera in apa si acum racneau de parca ii impuscase cineva in glezna. Treaba asta ma pune pe ginduri, nu de alta dar sint triatlonisti profesionsti, se vede dupa echipamentul purtat. Stau o vreme si imi dau seama ca aia nu glumesc, prea tare urla de frig, asa ca decid sa ma duc sa verific cit e de rece apa.

 

batman, batman

Bag mina in apa si ... fuuuuuuuuuuuuuuck, la asa ceva nu ma asteptam. Mai inotasem in apa rece la traversarea Tarnitei, dar asta nu era rece, era congelata.

Imi dau seama ca si daca reusesc sa inot in apa asta timp de 20 minute, dupa ce as iesi din apa as avea nevoie de cel putin 10 minute sa ma dezmortesc. Nici o sansa sa sar pe bicicleta din congelatorul ala.

Ma uit la ceas si vad ca mai am 15 minute pina la start. Fug, iau cheile si decolez spre masina sa iau neoprenul din portbagaj. Noroc ca-s invatat sa-l imbrac rapid, asa ca reusesc sa devin batman in 10 minute.

Cu 3 minute inainte de start ma bag in apa, ca sa ma obisnuiesc cu temperatura apei. In conditiile de fatza asta inseamna ca imi ingheata bocna miinile si picioarele si nu mai simt nimic. Baiul e ca odata inceput inotul urma sa-mi bag si capul in apa .... ceea ce s-a si intimplat in citeva minute, spre disperarea neuronului.

Inotul

Senzatia ? Frigul ca frigul, simti ca iti ingheata fatza si in final nu mai simti nimic, dar in schimb ai senzatia ca iti trece un tractor peste cap si ca in orice secunda o sa iti explodeze in mii de bucatele. Inotam si auzeam cum electronii se invirt mai incet in jurul nucleului atomilor, se auzea cum moleculele de apa se inghesuiau unele in altele de frig. Sau poate doar deliram. Bleah ... nasol a fost.

 

inotind, auzeam materia gemind

Am reusit sa ignor durerea si dupa 19 minute am iesit din apa, ajutat de voluntari, nu am avut puterea sa ma prind singur de funiile alea, aveam miinile inghetate. M-a intrebat cineva ceva (nu mai stiu ce) si nu am putut sa rostesc nimic. Raspunsul se rostea in cap dar pe gura nu a iesit nimic :D

Au fost participanti care nu au inotat deloc. Au fost si curajosi care au incercat sa inoate dar au iesit din apa dupa citeva minute. Probabil trebuie sa ai ceva lipsa la inventar ca sa reusesti sa faci treaba asta.

Bicicleta

Alerg cu pasi mici catre zona de tranzitie, cu atentie ( cu atentie, nu cu grija, ofcors ), sa nu pic. Fiind imbracat in neoprenul negru, soarele ma incalzeste foarte rapid asa ca in citeva minute reusesc sa imi revin si sa imi fie prea cald. Stiti cum se zice, ai grija ce-ti doresti ...

Nu m-am mai dat cu MTB de mai mult de un an, asa ca inainte de cursa m-am urcat citeva minute pe bicicleta ca sa imi aduc aminte cum se schimba vitezele. La urma urmei tot un fel de bicicleta e si aia, deci cit poate fi de greu ? Aflam imediat ...

 

Ma imbrac, ma incalt, pun casca si ochelarii, bag un gel si decolez spre iesirea din tranzitie. Incepe distractia.

Aaaaaa .... incepe pe dracu distractia, nu reusesc sa schimb vitezele, lantul sare de pe un pinion pe altul si nu mai inteleg nimic. In final renunt sa mai ating manetele, nu mai schimb nici un pinion si las lantul sa se linisteasca in timp ce pedalez relaxat si beau niste apa. Orice inceput e mai greu, asa ca astept sa ma relaxez si sa se obisnuiasca neuronu' cu noul tip de efort.

Nu apuc sa ma relaxez prea bine pentru ca incepe o urcare foarte brupta pina sus pe virful dealului. Vezentan trece ca marfaru' pe linga mine si o vreme incerc sa ma tin de el, dar asta e dopat si nu ai sanse cu el.

Reusesc sa stau pe bicicleta pina aproape sus, unde ma dau jos pentru ca erau niste bolovani foarte mari in drum si imi e frica sa nu pic dracului si sa-mi rup neuronu-n doua. La urma urmei venisem sa ma distrez, nu sa ma lupt cu astrele.

Odata ajuns sus lucrurile se schimba, urmeaza un traseu fabulos pe coama dealului, mare parte prin padure, asa ca aici gonesc de placere, pedalez cu rinjetul de fericire intins pe toata fatza. Ratez vreo doua intrari in padure dar revin destul de repede pe traseu.

Toate lucrurile frumoase se termina la un moment dat, asa ca vine si momentul sa coborim inapoi catre Somes, iar coborirea e la fel de abrupta ca si urcarea si la fel de plina de bolovani.

Cum nu stiam cit e de abrupt si de nasol drumul, mi-am dat drumul ca nebunul in jos chiuind de fericire, zburind printre / peste pietre. Stiam ca daca pic nu ma mai ridic de acolo, dar sa nu uitam ca fericirea apare abia dupa ce sari (putin) gardul. Oricum era inutil sa mai frinez acum, aveam viteza prea mare si roata se bloca si patina in gol.

Toate bune si frumoase, atit adoar ca roata din fatza nu a rezistat maretiei momentului, asa ca m-am pomenit cu o pana, probabil de la una din pietrele de care m-am izbit cu roata in timpul zborului planat deasupra solului.

Asta e momentul in care ai ocazia sa rostesti binecunoscuta fraza "am facut pana, deci sansele la podium s-au dus !" :D

Asa ca fac ce face tot voinicul triatlonist, ma pun in fund pe marginea drumului sa repar pana. Constat cu surprindere ca e mult mai usor sa schimb camera decit la cursiera, se da mult mai usor jos anvelopa, fiind mult mai balonata. A fost prima pana pe MTB.

Bag camera noua, pun totul la loc si dupa vreo 40 de pompe trag concluzia ca e sparta si a doua camera. Stau putin si cuget, imi dau seama ca am pus-o cu atentie (anvelopa :D ) asa ca mai bag 40 de pompe dupa care trag concluzia ca e defecta pompa.

Inteligent fiind, stau iar si cuget si imi dau seama ca nu poate fi nebun Florin sa care dupa el o pompa defecta, asa ca in final ma prind ca eu sint bou si ca trebuie ridicata nushce putzurica de linga pompa, asa ca reusesc in final sa umflu roata si sa plec dracului de acolo.

Nu uitati : a treia oara iese sigur, indiferent despre ce e vorba ! Totul e sa mai ai cu ce. Sau cu cine.

Daca stelele au vrut sa fac pana, ar fi culmea sa ma opun lor si sa ma enervez, nu ? Asa ca am pedalat relaxat mai departe inca o bucla prin padure pina inapoi la start, din fericire fara alte incidente, nu de alta dar alta camera nu mai aveam.

Alergarea

Cind ajung inapoi in zona de tranzitie imi dau seama ca e gretos de cald. Pe bicicleta nu mi-am dat seama datorita vitezei (fabuloase) de deplasare. In consecinta las tzoacla, mai bag un gel si ma indrept catre punctul de hidratare unde cer doua pahare cu apa, pe care mi le torn unul pe cap si unul pe piept (sa-mi creasca muschii).

Odata ajuns la alergare stiu ca nu mai exista surprize, e proba mea de suflet. De obicei la triatloane proba de alergare e un fel de mars funebru, majoritatea sint rupti in gura dupa efortul depus la bicicleta si nu mai au putere sa alerge, asa ca proba devine un fel de turma de zombi tirindu-si cu greu picioarele spre final.

Cu placuta surprindere am constatat ca majoritatea alearga, foarte putini ajunsesera la zombi-mode, ceea ce inseamna ca erau bine pregatiti.

 Traseul incepe cu o urcare usoara dupa care e aproape plat. Cam cald, cam gretos de cald de fapt pentru ca vintul bate din spate asa ca nu se simte deloc. Imi intru rapid in ritm si incep sa depasesc treptat. Pe masura ce trece timpul ma simt din ce in ce mai bine si cresc viteza. Pacat ca sint numai 10km de alergat.

 

ma hlizeam cu Tudor

Doru

Doru Crisan era voluntar pe traseul de alergare si cind ma apropiam de el imi dadea sfaturi cum sa alerg corect : lasa miinile mai jos, fa balansul mai mare sa te ajute la alergare, mareste putin pasul, da drumul la picioare, etc.

Multumesc de sfaturi Doru. Am dat drumul la picioare dar in rest la mine e democratie, miinile se balangane cum vrea muschiul lor :D

submarine rusesti dezlantuite

Rogo

Pe traseul de alergare mi-a sarit in ochi o fata care alerga cu un zimbet molipsitor pe fatza. Majoritatea erau cu capul in pamint, preocupati de lupta cu demonii lor, dar ea alerga si zimbea, sau zimbea si alerga, nu pot spune sigur, cert e ca nu puteai sa nu zimbesti cind treceai pe linga ea. Am aflat ulterior ca e Rogo. Cine e Rogo ? E secret. Nu pot sa va spun.

dupa pui de morosan, sa nu dai cu bolovan. doar cu cupe.

Maramu'

Am terminat in 3 ore si jumatate, complet relaxat, pregatit sa mai bag o tura daca dadea cineva o bere (exceptind inotul – doua beri pentru inot).

Cu surprindere am constatat ca am iesit pe locul 3 la categorie asa ca am ajuns premiant, nici la scoala nu mi-a iesit treaba asta. Pe primele doua locuri au fost alti doi maramureseni, Vaum Waldemark si Sebi Butcovan. Cu astia doi nu te intilnesti pe traseu, doar pe podium ai sansa sa ii vezi. Rachete.

 

nu e tricoul prea mic, muschii sint prea mari :D

Radu & Co.

Un concurs reusit, bine organizat, traseul de bicicleta minunat, e drept ca ar fi putut baga niste termoplonjoane in lac sa mai incalzeasca apa. Cu siguranta anul viitor va fi si mai bine, a fost organizat cu multa pasiune iar asta conteaza cel mai mult.

            A fost o zi frumoasa, ceea ce va doresc si voua.