MPC 2015

40km alergare montana, diferenta de nivel 2100m
Terminat in 6 ore si 1 minut
 

Hai, ca s-a mai dus un an

 

Acum cind scriu e 1 ianuarie 2016. Zapada nu este, pe FB e plin de poze cu mincare si oameni imbracati ciudat, iar urarile sint toate la fel, semn ca ati baut cam acelasi lucru.
 

Am ramas cu doua povesti nescrise, una de la MPC si una de la Bistrita, iar daca nu le scriu acu s-ar putea sa nu le mai scriu niciodata. Are si neuronul limitele lui.

 Asta inseamna ca trebuie sa scriu despre ceva ce s-a intimplat anul trecut, iar asta nu suna chiar linistitor pentru cineva care doreste o poveste clara, reala, bine ancorata in realitate. Noroc ca eu nu ma numar printre astia …
 

Daca vreti informatii precise despre MPC 2015, sunati la 911, nu va bazati pe ce urmeaza.

 

Alinierea planetelor

 

Au trecut 2 saptamini de la TDG si nu am mai alergat deloc. Inca mai aveam senzatia ca-s ud la picioare, iar daca cumva ploua afara simteam nevoia sa ies sa ma plimb prin ploaie. Cica trece la un moment dat. Mai ales daca iei ceva buline.
 

Nu m-am inscris la MPC pentru ca nu stiam daca scap viu de la TDG. De scapat am scapat, viu teoretic sint (mai putin anumite portiuni mult-prea-murate de pe corp), asa ca ideea de a merge la MPC si de a afla daca mai pot alerga suna din ce in ce mai bine, mai ales ca e o editie aniversara si stim cu totii cit suflet pune Clinciu in ceea ce face.
 

Am avut bafta sa ma inscriu dupa ce se terminasera inscrierile, asa ca am fost informat ca voi fi acceptat de indata ce renunta vreo gravida sau vreun pensionar. Asta chiar nu era o problema, oricum aveam de gind sa alerg acolo, inscris sau nu. Anul trecut au anulat concursul si tot l-am alergat, cu zapada pina-n git.
 

Am fost acceptati toti pina la urma, si-a bagat si Clinciu picioru-n astre si a decis sa fie cheful cit mai mare, merg inca 200 unde au mers deja 800. Urma sa fie epic : 1000 oameni cracanati pe stinci … De vis.

 

 

Feeling blessed, eating sushi with cirnatz …

 

Sushi pica tare bine inainte de concursuri. E hranitor si in acelasi timp usor de digerat, si nici nu are gluten. Aveam doua platouri cu tot felul de variante de sushi si incercam sa ghicim cu ce erau facute.
 

Nush cum sa o zic pe ocolite, asa ca o zic direct : astora le-a trecut prin cap ideea sa faca si unii cu cirnatz. Daca e bine sau rau, cine-s eu sa apreciez ? Asa ca i-am mincat, dupa care am postat pe FB statusul de mai sus, sa stie si universul. Se pare ca dauneaza grav la neuron.

 

 

 

Cursa

Nu stiam daca picioarele stiu ce au de facut, asa ca am plecat incet. Era destul de frig dar soarele-si arata nasul de dupa creste. Muuuulti concurenti. Foarte multi. Asta vine la pachet cu multa veselie si cu multi frenetici care au gonit ca din pusca la start, ofcors.
 

Traseul il stiu deja destul de bine, asa ca ma bucur de peisaj si de conversatiile cu diversi alti alergatori. Aglomeratia nu s-a simtit pina in creasta, fiind loc destul pentru depasiri, dar pe coborire s-a blocat totul, asa ca am inceput sa maninc. Cu dreapta mincam, cu stinga coboram pe stinci. Sau invers, nu mai tin minte.
 

Cind blocajul era mare, ma asezam pe vreo stinca si admiram peisajul. Toata creasta rasuna de gura lui Andrei Balasan, care nu avea chef sa alerge. Ne explica ce munti si ce lacuri se vad in departare, si cum a aparut viata pe pamint.
 

Daca cineva avea crampe, sarea el cu masaju’. Daca cineva era flamind, sarea el cu gelu. Orice, numai sa nu alerge.
 

La Plaiul Foii era liniste si pace. Trei minute, pina a venit si el. Am mincat cite ceva si am plecat mai departe, incintat sa ma intilnesc iar cu Diana. Mergeam in paralel cu salvamontistii, care fusesera chemati sa ajute un alergator ce se prabusise din motive necunoscute.

Vorbeau prin statie cu unii care erau linga el si ziceau :

 

-          A picat ?

-          Da, a picat

-          S-a auzit o bubuitura cind a picat ?

-          Nu, nu s-a auzit

-          Atunci e ok, nu are nimic ….

Am dat de el putin mai sus, tremura ca o frunza, se oprisera mai multi linga el si il acoperisera cu tot ce aveau. Era foarte rapid, fusese printre primii acolo, doar ca omisese sa manince dimineata si nici nu oprise la punctele de control, se grabea sa termine cursa. Caz tipic de ghinion moldo-valah, nu ?

O termin pe Diana, ma termina si ea pe mine, asa ca imi mai ramin vreo 10-12 km de coborire pe care ii alerg fara oprire, din principiu.
 

Picioarele s-au comportant foarte bine. Am alergat constant toata cursa, relaxat. Am terminat in 6 ore si un minut. De ce si un minut ? Pai de unde sa stiu eu … Asa au vrut astrele.

La sosire erau multe kestii, dar de vis a fost ceva prajitura cu mere. Vreo doua hectare am mincat.

 

Premierea

 

Multa lume la start inseamna multa lume pe traseu (asta e intelepciune adinca). Implicit unii au cam frecat menta pe traseu si i-a cam prins noaptea.
 

Premierea e mai grea decit concursul. Noi am plecat pe la 1 noaptea, dar nu se terminase. E posibil ca inca sa se mai acorde medalii pe acolo. Daca treceti prin zona, intrati sa le duceti ceva de mincare.
 

Atmosfera deosebita, iar tortul aniversar din mijlocul scenei foarte bun :D

Oameni minunati, atmosfera deosebita. Ceva-mi spune ca o sa mai trec pe acolo.
 

O fi de la sushi cu cirnatz …