Distanta : 661km
Diferenta de nivel: 19000 metri urcare
Cursa nonstop, cu timp limita 192 ore (8 zile si 8 nopti)
M-am oprit dupa 125km
Pentru cei care vor doar sa afle de ce am abandonat atit de rapid - primul capitol este despre asta.
Cum se poate sa fii praf dupa 60km, daca alergi in mod uzual distanta asta ?
Muschiul tibial anterior are o functie simpla : face dorsiflexie si inversie plantara. Mai pe romaneste, ridica virful piciorului.
Acest muschi este utilizat cind ne deplasam si punem calciiul jos (mersul), dar si atunci cind alergam, daca alergam punind calciiul jos.
Ei bine, eu alerg exclusiv pe virfuri, chiar si pe coboriri, asa ca nu folosesc acest muschi in alergare.
Fiind o cursa foarte lunga, am stabilit ca din start sa alternez mersul cu alergarea, pentru a conserva cit mai mult energia, si asta am si facut.
Stiam ca ar fi bine sa ma antrenez si la mers, adica sa fac plimbari lungi in weekend, dar am tot aminat si in final nu le-am mai facut (m-am gindit ca ar fi extrem de plictisitor), asa ca am preferat sa alerg.
Din pacate nu m-a dus capul ca banalul mers ar putea solicita acest muschi atit de tare incit sa cedeze.
M-am gindit ca as avea o viteza mai buna la mers daca m-as antrena, dar nu m-am gindit ca muschiul ar putea ceda daca nu il antrenez, iar asta sa ma duca la abandon. Ideea asta nu era in capul meu inainte de cursa.
Din pacate fix asta s-a intimplat, acest muschi a cedat dupa 8 ore de alergare combinata cu mers. Parcursesem cam 60 km in acele 8 ore, deci cam 3-4 ore de alergare usoara si vreo 4-5 ore de mers.
Am bandajat piciorul imediat ce au aparut durerile si am continuat cursa inca vreo 11-12 ore, in speranta ca muschiul isi va reveni, dar simptomele s-au agravat, durerea a devenit extrem de intensa, pulsatila, asa ca decizia a fost simpla.
Deoarece era noapte, frig si ploua, era inutil sa ma opresc, as fi inghetat de frig prin padurile alea, asa ca am decis sa continui cursa pina cind va rasari soarele. Daca urma sa treaca durerea mergeam mai departe, daca nu, ma puteam opri in siguranta odata ce se facea cald.
Am alergat cit mai mult, deoarece nu durea cind alergam, dar pe coboriri nu aveam ce face, fortam muschiul ala destul de tare chiar daca mergeam la pas, asa ca era foarte dureros.
In final muschiul a decis sa nu isi revina, asa ca m-am oprit dupa ce s-a incalzit afara.
Filozofie
Cum ar fi fost daca as fi alergat, fara sa merg ?
Pai sigur nu as fi fost praf dupa 60km, ca doar alerg la long run-uri in mod uzual distante din astea, dar in acelasi timp sunt convins ca nu as fi fost in stare sa alerg toti cei 660km. Pina la urma tot as fi ajuns la mers.
Intr-adevar, daca as fi facut reprizele de mers mult mai scurte, exista posibilitatea ca muschiul sa fi avut timp sa se adapteze treptat la ce ii cer.
Cum ar fi fost daca as fi mers foarte incet ?
Cu mare probabilitate nu s-ar fi ajuns la abandon. Mersul meu a fost rapid, viteza era de 6-7km/ora. Corpul imi transmitea informatia ca e dificil ce ii cer, dar din pacate nu m-a dus capul sa incetinesc. Acum stiu, dar e prea tirziu :D
Cum ar fi fost daca ma opream vreo 12 ore in primul punct de control ?
Timp aveam destul, as fi putut freca menta minim 12 ore si tot ma incadram in timpul intermediar.
Teoretic era o idee buna, practic imposibil de aplicat, deoarece primul punct de control era la 166km. Ar fi trebuit sa ma opresc mult mai repede, dar nu era o solutie sa stau pe loc in mijlocul padurii.
In momentul in care inflamatia ajunsese extrem de dureroasa si pulsatila, singura solutie era repaosul complet timp de citeva zile. Asta s-a si intimplat dupa ce m-am oprit, a fost nevoie de vreo 5 zile pentru a trece durerea.
Puteam ajunge la final asa ?
Da, as fi putut. Stiam asta atunci si stiu si acum. Dar nu merita. Am mai trecut prin asta, am mai mers 3 zile si 3 nopti cu glezna luxata si dureri atroce, am aflat ca pot face asa ceva, dar nu simt nevoia sa mai trec prin asa ceva.
Riscul ar fi fost enorm, in cel mai bun caz as fi fost scos complet pe tusa minim 2 luni, iar daca aveam ghinion se putea lasa cu ruptura musculara si treburi mai nasoale. Imi place sa alerg, asa ca prefer sa fac asta.
Aici ar fi fost vorba de inca 500km de parcurs, cu dureri, in 7 zile si 7 nopti. Not fun.
Concluzii
Cind mergem la o cursa lunga si urmeaza sa facem timp indelungat ceva ce nu am mai facut (cum ar fi chiar si banalul mers ...) trebuie sa ne antrenam pentru acele lucruri. Stim cu totii de antrenamentul specific si tinem cont de asta. Ei bine, antrenamentul specific trebuie sa includa si mersul, daca e o cursa care va implica multe ore de mers.
E banal acum, odata ce am inteles, din pacate nu mi-a fost clar inainte de cursa ca si mersul e un efort :D
Cei care alearga cu calciiul jos nu vor avea niciodata aceasta problema, muschiul tibial anterior este utilizat in timpul alergarii in aceasta situatie.
Solutii
Fie antrenamente dedicate de mers, fie plimbari lungi in weekend, sau drumetii montane, fie exercitii la sala, orice activitate care implica mersul timp de citeva ore este suficienta.
Mersul cu bicicleta poate intari acest muschi, dar numai daca se utilizeaza SPD-uri (piciorul este legat de pedala). Bicicleala fara SPD-uri nu va solicita acest muschi, deci nu e suficient.
Muschii se intaresc prin antrenament si se atrofiaza prin nefolosirea lor. Simplu.
Categoric, cel mai eficient lucru este sa facem la antrenamente FIX ce vom face in cursa. Asta ar fi regula de aur.
 |
| Harta traseului |
Mare lucru nu am aflat despre cursa, deoarece m-am oprit foarte repede, dar scriu aici cit am aflat, poate va fi util cuiva. Poate chiar si mie, daca voi fi atit de senil incit sa uit pina anul viitor :D
Traseu / Orientare
Concurentii trebuie sa incarce in GPS track-ul competitiei pentru a se putea orienta, organizatorii nu marcheaza traseul.
De fapt traseul este atit de lung, incit organizatorii nu l-au parcurs niciodata si nici nu au de gind sa o faca :D
Dupa parerea lor, parere pe care au si rostit-o inainte de start, este indecent sa faci asa ceva, iar ei sunt persoane decente :D
Au zis sa urmam track-ul din GPS, dar daca cumva este vreun indicator cum ca Goldsteig a fost deviat din diverse motive, sa mergem pe acolo :D
Fiecare participant primeste un emitator GPS care transmite permanent coordonatele tale, astfel incit organizatorii stiu in orice moment unde te afli. Astfel ei verifica daca respecti traseul sau nu. Acest tracker permite si vizualizarea cursei pe pagina lor de live-tracking.
Sunt permise echipele de suport, iar marea majoritate au asa ceva.
Reteaua de drumuri este extrem de buna in germania, asa ca echipa te poate astepta cam la 6-10km. Avantajul enorm este ca nu trebuie sa cari mincare pentru 1-2 zile, ci doar pentru 1-2 ore. Deasemenea poti cara putina apa si nu mai esti nevoit sa te abati de la traseu ca sa cauti surse de apa. Majoritatea echipelor de suport erau cu rulote mari, asa ca poti si dormi foarte bine in ele, cind e cazul.
Atita doar ca trebuie sa gasesti pe cineva dispus sa isi sacrifice 8 zile si 8 nopti. Si nu e usor pentru echipa de suport, cursa fiind nonstop, trebuie sa te deplasezi la urmatorul punct de intilnire, asa ca se doarme in reprize scurte.
Exista 11 puncte de control pe traseu, dar organizatorii garanteaza ca vor fi prezenti numai in 4 din ele.
In celelalte exista posibilitatea sa nu gasesti pe nimeni, caz in care le trimiti un SMS informativ, cum ca ai ajuns acolo. Nu am idee cu ce ajuta SMS-ul, ei oricum vad dupa GPS ca ai trecut pe acolo, dar asa e regula. Iar in germania nu se intreaba daca regula e stupida sau nu, pur si simplu se executa, si lucrurile functioneaza chiar bine.
Cursa se desfasoara pe poteca turistica Goldsteig, ruta cunoscuta pentru hiking si bicicleta, ea fiind in proportie de 75% accesibila cu bicicleta.
In punctele de control nu se ofera nimic, cu exceptia punctului de control de la 85km, unde este ceva mincare, deoarece acolo au dropbag cei de la cursa scurta de 166km, asa ca putem minca si noi din mincarea lor :D
De la an la an, se pot schimba anumite lucruri, in sensul ca e posibil sa dai de cineva in anumite locuri si sa aiba si cite ceva de mincare sau apa, dar nu te poti baza pe asta.
La km 35 e punct de control, punct in care verifica daca emitatorul GPS functioneaza (iti dau altul daca cumva nu merge). Ei bine, omul ala avea ceva biscuiti si napolitane pe masa, din care am luat si eu.
A mai fost o doamna in ceva localitate care din proprie initiativa a pus o masa cu mincare si apa pentru alergatori, impresionata fiind de gradul nostru de instabilitate mentala.
Au mai fost unii cu o masa la un moment dat, dar nu mai stiu la ce kilometru. Ideea de baza e ca lucrurile astea sunt bune, dar nu te poti baza pe ele. La o anumita ora respectivii se duc la nani, asa ca nu-i mai gasesti daca nu ajungi pe la ei la timp.
 |
| Profil cursa |
Profil cursa
Cursa aduna cam 19000 metri de urcare, iar altitudinea maxima la care se ajunge e in jur de 1400 metri.
Organizatorii au spus la un moment dat ca traseul este practic plat, cu exceptia situatiilor in care avem de urcat pe munti. Zau ca nu poti sa-i contrazici.
Pare mult, dar impartiti la cei 661km nu cred ca sperie pe nimeni. Totusi, portiunea muntoasa este de numai 200km, si acolo se face majoritatea urcarii, asa ca e posibil sa fie totusi interesant in acea zona.
Organizatorii au incercat sa ne sperie inainte de cursa, spunind ca o sa ne ia cam 24 ore pentru a parcurge o bucata de 65km, zicind ca traseul acolo e ca in Alpi....
Eu din pacate nu am ajuns pina acolo, asa ca nu va pot spune daca este adevarat sau nu, pot insa sa va spun ca dupa ce ai fost macar o singura data la TDG ... nimeni nu mai poate sa te sperie, vreodata, indiferent ce diferenta de nivel iti propune.
Aflu eu anul viitor si va povestesc.
 |
| E destul de simplu : trebuie sa treci peste TOTI muntii astia |
Dropbag
Fiecare concurent are doua dropbag-uri in care pune ce doreste. Cu cele doua dropbag-uri te intilnesti de 4 ori, alternativ, deci cam la 150km unul de altul. Haine, mincare, baterii de rezerva, ce vrea muschiul tau.
Cum ai doua dropbag-uri, e simplu sa imparti in doua hainele si mincarea, dar trebuie sa ai de doua ori anumite kestii, cum ar fi incarcatoarele de telefon si ustensilele pentru igiena. Sau ai putea sa le cari cu tine in cursa in rucsac ca sa nu le ai de doua ori, dar greutatea rucsacului e mai bine sa fie redusa.
Mincare, apa si somn
Pentru dormit, ai posibilitatea de a dormi in natura, iar pentru asta iti cari ce crezi de cuviinta, sau te poti caza pe traseu, dar platesti cazarea, ofcors.
Sa nu uitam insa ca esti in germania, iar aia se culca pe la ora 10 si e totul inchis. Deci e posibil sa gasesti o pensiune si sa nu poti intra in ea, pentru ca aia dorm ca porcu', ca un om normal. Cel dus cu capul esti tu, cel de afara, ca doar nu te-a rugat nimeni sa alergi de nebun noaptea prin munti.
Ideea de baza e ca trebuie sa ai la tine ce e nevoie pentru a dormi in natura, nu te poti baza pe faptul ca vei gasi loc de dormit.
Mincarea trebuie fie sa ti-o cari, fie iti cumperi de pe traseu. Eu am decis sa car cu mine tot ce e necesar pentru o etapa, si s-au strins cam 1.5kg de mincare. Nu e foarte mult, asa ca am mers pe varianta asta, oricum noaptea e totul inchis si nu ai de unde cumpara. Iar cum traseul nu trece pe linga magazine, trebuie sa le si cauti prin localitatile prin care treci.
Mai nasol e cu apa. Si cind zic nasol, e nasol rau de tot.
Este imposibil sa cari cu tine toata apa pentru 24-48 ore. Ar insemna sa tragi dupa tine un carucior, ca Tibi la 6633 :D
Acu daca stau si ma gindesc, cred ca fix asta ar mai lipsi in cursa asta, sa tragi un carucior dupa tine. Sigur obtii o internare moca pe undeva.
Organizatorii au zis asa :- putem lua apa de la orice robinet, toata apa din germania e potabila.
- sa nu bem din riuri, se face agricultura intensiv, se stropesc culturile cu chimicale, deci apa nu e potabila
- putem cumpara de unde vrem noi
- sa caram cu noi macar 2 litri de apa
Crunta realitate :
- in cei 125km parcursi am vazut un singur robinet, in curtea unuia, robinet la care era legat un furtun de udat gradina. Cum era noapte, am intrat (deliram de sete), am dat drumul la robinet dar ... nu a curs apa. Nu vreti sa stiti ce minunatii am rostit.
- locuri amenajate cu apa potabila as putea spune ca nu exista pe marginea potecilor. Am gasit una singura la km 107, si curgea atit de incet apa incit am avut nevoie de 10 minute ca sa string 1.5 litri de apa.
- riurile lor curg atit de lent incit oricum nu as fi avut curaj sa beau apa din ele, si daca nu faceau ei agricultura intensiva
- padurile lor sunt minunate, dar NU exista izvoare in ele. Eu asa ceva nu am mai vazut si nici nu mi-as fi putut inchipui. Nu am vazut nici macar un singur izvor. Padurea fara izvoare e ca mersul pe bicicleta cu ochii inchisi : e interesant din exterior, dar mai bine sa li se intimple altora.
- or fi magazine prin orasele prin care am trecut, dar ele NU sunt pe marginea traseului marcat. Deci daca vrei sa cumperi apa, trebuie sa cauti unde e magazinul in oraselul respectiv. Pare un lucru simplu, dar pe strazi nu e absolut nimeni !!! (parca e nepopulata tara aia). Se pare ca trebuie sa te pregatesti dinainte pentru asta, este obligatoriu sa notezi cumva in GPS unde sunt magazine in toate orasele prin care vei trece.
Concluzia este ca am rabdat de sete cum nu am rabdat in viata mea. Am fantasmat dupa apa toata noaptea. Nu am idee cum as fi dus la capat cursa daca nu aparea problema la picior. Am mai mincat fructe din copacii de pe marginea drumului, dar nu ajuta foarte mult.
Categoric problema cu apa trebuie rezolvata dinainte, daca nu ai echipa de suport. E imposibil sa ajungi la final fara apa.
O veste foarte buna este pentru cei religiosi : cam la 2-3km sunt troite, cruci si tot felul de kestii din sfera asta, asa ca daca ti-e foarte sete te poti ruga. Recunosc ca nu am facut asta (zau ca nu pricep de ce, la urma urmei era destul de logic ..) asa ca nici nu am dat de apa.
Poate incerc la anul ... Sau poate la anul car si o biblie cu mine ... Cert e ca va trebui sa fac ceva, atit in ceruri, cit si pe pamint, amin.
 |
| Daca ai probleme, trebue sa astepti in padure pina ..... vine cineva. Unii inca mai asteapta. |
Probleme medicale
Daca ai o problema medicala serioasa, trebuie sa suni la doctor si sa-ti rezolvi problema. E voie sa te duci la doctor si sa iti rezolvi problema, dupa care sa te intorci pe traseu in punctul in care erai, dupa care sa continui cursa. Atita doar ca trebuie sa anunti organizatorii inainte de a face asta, ca sa stie de ce dispari de pe traseu, si e totul ok.
V-am zis asta doar ca sa pricepeti ca organizatorii sunt empatici si intelegatori, dar ca nu fac nimic pentru tine :D
Abandonul
Daca abandonezi trebuie sa ii suni. Ei iti vor spune ca le pare rau sa auda asta, si cam asta e tot. E treaba ta sa ajungi inapoi la ei :D
Daca cumva ai o problema medicala serioasa si nu te poti deplasa, trebuie sa utilizezi echipamentul obligatoriu ca sa ramii viu pina ajunge cineva la tine. Poate dura citeva ore sau o zi. Trebuie sa ai tot ce trebuie pentru a te adaposti de ploaie si frig, precum si mincare suficienta.
Cica nu e voie nici sa vinezi si nici sa maninci florile de pe acolo. Ciudat ...
 |
| In poza vedeti mai multe lucruri, specifice acestui concurs : 1. Ana Orsi, cea care face integral cursa la pas 2. Crucea la care te poti ruga sa dai de apa 3. Indicatoarele catre urmatoarele puncte de pe traseu 4. Lipsa unui robinet cu apa :D |
Plan de cursa
Goldsteig e o ghidusie pe care o urmaresc de cind au conceput-o, dar pina acum nu am avut curajul sa ma bag la asa ceva.
Pe linga faptul ca e o cursa lunga, cam iese din schema ideea de pelerinaj. Daca impartim cei 661km la 8 zile iese o distanta zilnica de 83km cu 2400m de urcare, deci un echivalent pe plat de 107km zilnic.
Oricum o intorci, cam ai de alergat in cursa asta.
Exista si exceptii, iar una pe care o stiu este Ana Orsi (Ungaria), care a facut cursa asta de 4 ori. Ei bine, ea o face la pas, nu alearga deloc.
Dar asta inseamna ca ai voie sa pierzi maxim 4 ore pe zi cu mincat, dormit, cautat apa, ingrijit picioare, pauze tehnice, iar restul timpului trebuie sa te deplasezi constant cu 4km/ora. Extrem de putini oameni pot face asa ceva. Ea poate.
Eu am alocat 4 ore pe zi pentru diverse opriri, inclusiv somn, inclusiv cautatul de apa, iar restul de 20 ore pentru deplasare. Pentru conservarea energiei, urma sa alternez alergarea cu mersul, functie de cum ma voi simti. Retrospectiv privind lucrurile, cred ca se pierde mai mult timp cu cautatul apei.
Pina am avut probleme cu piciorul, planul a mers foarte bine, alergam cu aproximativ 9km/ora si mergeam cu aproximativ 6km/ora. Rucsacul are aproximativ 6kg, deci nu e chiar usor, asa ca orice exagerare ar trebui evitata. Din pacate eu am exagerat cu mersul, fara sa imi dau seama, nefiind antrenat. Ar fi trebuit sa merg mult mai incet, dar asta e istorie acum.
Daca o sa gasesc o solutie pentru procurarea apei, anul viitor voi face la fel, planul a functionat foarte bine, m-am simtit plin de energie toate cele 20 ore de cursa, m-am simtit solicitat doar cind mergeam (acum am inteles de ce), iar alergarea era relaxanta, deloc obositoare.
Categoric lucrurile s-ar fi degradat in timp, dar e placut sa constati ca dupa 20 ore de cursa te simti plin de energie ca la start.
AntrenamentCum te antrenezi pentru o cursa de 661km ?
Acu o sa fac pe desteptu, pentru ca eu nu am facut asta : alergari foarte lungi si plimbari si mai lungi :D
Eu doar am alergat, iar rezultatul il stiti deja.
Cit de mult sa alergi ? Pai regula este ca pentru o cursa de 1-2 zile sa alergi intr-o saptamina lungimea cursei, iar la cursele de mai multe zile, sa alergi intr-o luna lungimea cursei. Eu asta am facut. S-au strins o roaba de kilometri, dar la urma urmei despre asta e vorba in cursa asta - va trebui sa digeri o roaba enorma de kilometri intr-o saptamina.
Categoric e nevoie de determinare si pasiune pentru asa ceva, pentru ca e nevoie de cel putin un an dedicat unei asemenea curse. Cum anul acesta distractia a fost cam scurta pentru mine, anul viitor voi avea la activ doi ani dedicati cursei :D
Ca de obicei, in tot raul este si un bine.
Mental
Acum un an, cind am decis sa particip la tzacaneala asta am avut o discutie sincera cu mine insumi.
Mi-am dat seama ca va urma un an in care ma voi antrena 6 zile pe saptamina, minim 20km pe zi si long run-uri de 40-60km, iar toate celelalte lucruri urmau sa fie secundare.
Deasemenea am acceptat ca este posibil sa se intimple ceva si sa nu pot ajunge la concurs, sau sa ajung la concurs, dar sa se intimple ceva si sa abandonez.
Stiam toate acestea, asa ca mi-am pus din start intrebarea asta : Sunt absolut ok sa dedic un an de antrenamente pentru cursa asta chiar daca e posibil sa nu ajung acolo, sau sa ajung acolo si abandonez ?
Iar raspunsul sincer a fost ca da. Pina nu am stabilit asta, nu m-am apucat de treaba. Este utopic sa te gindesti ca tie nu ti se poate intimpla nimic.
Ei bine, poate parea putin ciudat, dar cind eram in cursa si mi-am dat seama ca va trebui sa abandonez ... am zimbit. Mi-am adus aminte de momentul in care m-am gindit ca ar fi posibil sa se intimple asta, asa ca nu a mai fost nici un circ emotional de depasit. Era totul limpede.
O astfel de abordare as zice ca este importanta inaintea unor curse monstruoase cum e aceasta. Adevarul este ca la un ultra nu stii niciodata ce urmeaza sa ti se intimple, asa ca e important ca macar inainte de cursa, sa ne pregatim mental, atit cit putem.
Live tracking
Site-ul lor de live tracking nu e chiar minunat, si spun asta pentru ca-s un delicat.
In partea stinga e lista cu concurentii, iar in partea dreapta e harta cu bulinele plimbatoare.
Ei bine, in lista din stinga apar concurentii in ordinea sosirii la ultimul punct de control.Ea nu este actualizata intre pucntele de control.
Daca dupa iesirea din punctul de control se schimba ordinea, lista nu se actualizeaza pina in momentul in care se intra in alt punct de control. Iar cum in aceasta cursa dureaza uneori mai mult de o zi pina se intimpla asta, rezulta ca lista din stinga nu potriveste de nici o culoare cu ordinea bulinelor pe harta din dreapta.
De aceea nu ati inteles nimic din ce era afisat acolo. La o cursa scurta nu se intimpla asta, dar la o cursa atit de lunga, unde se poate sta intr-un punct si 6 ore pentru somn, frecvent nu potriveste lista cu harta.
Ideal e sa te uiti pe harta din dreapta si sa numeri bulinele, asa stii sigur care pe ce loc este.
Au fost si momente in care unele emitatoare nu au mers, dar asta deja e o alta poveste.
Eu de exemplu nu am nimerit punctul de control de la km 85. Am ajuns in localitate si m-am invirtit pe acolo cam 15 minute, fara succes.
In final am luat apa de la un restaurant si am plecat mai departe. Le-am trimis un SMS prin care ii anuntam ca am trecut pe acolo, ca nu i-am gasit si ca plec mai departe, iar ei au zis ca e ok.
Ideea e ca din cauza asta nu am fost marcat in lista ca as fi trecut prin acel punct, asa ca apaream tot mai in urma in clasament, pe masura ce ceilalti ajungeau in acel punct. Marcarea asta o fac organizatorii manual, asa ca pina si-au adus ei aminte sa ma noteze si pe mine, voi vedeati in lista ca sunt din ce in ce mai la urma, desi bulina inainta.
Concluzia ar fi ca bulina spune adevarul intotdeauna (daca emitatorul merge), lista poate fi gresita.
Istoric
Rata de abandon e destul de mare, cum e de asteptat. E o cursa EXTREM de lunga, asa ca orice punct slab pe care il ai, cu siguranta va ceda. Nu e o simpla presupunere, este o certitudine.
Categoric te va lovi trenul, si nu o singura data, ci de mai multe ori. Tot ce poti face este sa amini cit mai mult momentul asta.
Antrenamentul serios e principalul lucru pe care il poti face (din pacate eu am gresit serios aici, excluzind mersul din program). Al doilea lucru pe care il poti face este sa fii atent la ce iti spune corpul in cursa, sa nu exagerezi nici macar un moment. Orice exagerare va fi fatala.
Robert Kovacs reuseste sa faca cel mai bine acest lucru, a cistigat ultimele 3 editii. Combina mersul cu alergarea, face pauze extrem de scurte, si este capabil sa mearga multe nopti fara sa doarma. Se antreneaza distante foarte lungi si merge la curse foarte lungi. E terenul lui preferat de joaca. Viteza lui nu este mare, dar este foarte constant.
Povestea cursei
Dupa cum intuiti, povestea va fi scurta, pentru ca am avut bunavointa de a abandona rapid. Un mare om, numai ca sa nu va chinui cu o poveste lunga.
Startul e vineri la prinz (ora 12) in Marktredwitz si ai 8 zile si 8 nopti ca sa ajungi la final.
Traseul e liniar iar finish-ul e in alta localitate (Gutenland), punct situat la 166km de la start, punct in care ajungi iar dupa 661km. Aici e punct final pentru toate cele trei curse (166, 480 si 661km).
Eu am parcurs doar 125km. Traseul trece prin multe orasele mici, iar in afara oraselor sunt o gramada de drumuri forestiere perfect amenajate (adica netede, fara gropi), iar potecile din padure sunt aproape integral amenajate si ele (netede, pietruite, late, marcate).
In proportie extrem de redusa sunt poteci ca in alte tari, adica tehnice, cu obstacole. Pe cit posibil le-au facut netede, ca sa fie usor de parcurs cu bicicleta de catre amatori.
Padurile sunt extrem de frumoase, cu copaci inalti si desi, o adevarata placere.
Prin localitati nu e nimeni, asa ca nu ai pe cine sa intrebi cine esti si de ce faci asta.
Traseul are miliarde de intersectii, asa ca este vital sa alergi cu GPS-ul in mina si sa te uiti la el din minut in minut. M-am ratacit de zeci de ori, dar am revenit rapid, pentru ca m-am obisnuit sa ma uit foarte des la GPS.
Nu am idee ce as fi facut daca aveam si betze, pentru ca nu as fi avut posibilitatea sa tin GPS-ul in mina. Probabil le-as fi bagat in rucsac rapid si acolo ar fi ramas.
Restul povestii ... anul viitor :D
El este Robert Kovacs, cel care a cistigat cursa asta in ultimii 3 ani.Eu .... sper ca nu voi avea parul atit de lung atunci cind voi reusi sa termin cursa asta ... :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu