Traversarea Tarnitei 2013

Traversarea Tarnitei - inot 6500m

S-a implinit un an de cind m-am apucat de inot asa ca se impunea o testare a nivelului de rezistenta. Ture scurte de 1.5km am tot prestat la triatloane asa ca trebuia sa fie ceva semnificativ mai lung.

 Cea mai lunga distanta inotata pina acum a fost de 3km in bazin asa ca cei 6.5km de la Traversarea Tarnitei pareau sa fie foarte potriviti pentru a ma duce catre limitele actuale la inot. Sa nu uitam ca pentru multi e dificil sa alerge 6.5km …

Ce se poate spune despre o cursa de inot ? Nu mare lucru.

Inoti intr-un lac cu apa tulbure deci nu vezi nimic in jos, din cind in cind cite un pestisor sau cite o frunza, din cind in cind cite o fantoma a unuia inecat in lac (ar zice unii, dar eu nu am avut onoarea), din cind in cind cite o lostrita care sa te muste de extremitati (ar zice altii, dar la mine nu a vrut sa vina).

Cind respiri te uiti in sus si vezi cerul sau eventual cite un fragment de padure, deci mare lucru nu se intimpla, nu prea ai repere, cerul e cam la fel peste tot si padurea tot asa.

Fiind un traseu extrem de lung concurentii s-au distantat extrem de mult unii de altii asa ca am inotat singur aproape tot traseul. In fata mea clar nu se vedea nimeni, disparusera. Dopati toti, clar, i-am vazut la start, erau toti cu prafuri pe dinti. Speram doar sa fie macar unul in spatele meu, ochisem (ca de obicei) unul la start caruia parea sa-i lipseasca butelia de oxigen, asa ca trageam nadejde ca nu ies ultimul din apa.

Din cind in cind venea cite un individ in caiac linga mine, se uita fix in ochii mei citeva minute (semn ca nu era foarte sigur din prima daca-s viu sau nu) si apoi se cara la alt disperat.

V-ati uitat vreoata la fundul unui lac doua ore jumate ? Presupun ca nu, daca acum sinteti in libertate. Daca aveti gratii la ferestre e posibil sa fi facut treaba asta (caz in care as zice sa nu uitati sa luati pilula).

Pot sa va spun ca e foarte plictisitor. Si asta o spun eu, care nu am probleme cu plictiseala : pot alerga doua ore pe banda uitindu-ma in punct fix. Asa e, spune multe treaba asta despre sanatatea mea mentala, dar si voi, daca cititi, chiar departe nu sinteti.

Au fost 47 participanti la proba de 6.5km. Startul s-a dat din apa si s-a plecat relaxat, fara delirul de la startul triatloanelor. Nici un pumn in cap, nici un picior in coaste. Ou sont les neiges d’antan ?

Mie apa mi s-a parut foarte rece, desi am inotat cu wetsuit. De la jumatatea cursei spre final s-a racit si mai tare, ne apropiam de coada lacului unde se varsa apa rece din riuri si temperatura a scazut si mai mult. In consecinta am inceput sa dau mai repede din miini ca sa ma incalzesc.

Pe la jumatatea traseului a venit si foamea. Pe linga efortul depus, organismul consuma multa energie pentru a incalzi corpul in apa rece asa ca am ajuns rapid la foame. La treaba asta nu ma asteptam. Restaurante nu erau pe traseu asa ca am apelat la clasicul “hai sictir” si am pedalat mai departe.

Pe urma a aparut durerea in zona gitului. Costumul se tot freaca de pielea din jurul gitului iar in meciul asta pierde, evident, cel mai slab – pielea. Nu inotasem cu wetsuit mai mult de 2km inainte si am crezut ca nu o sa am probleme, dar se pare ca nu am scapat. Cum nu aveam ce face nici in privinta asta …. ati ghicit … “hai sictir”.

Pe linga faptul ca e foarte lung lacul e si cu foarte mult curbe. Orientarea cred ca a fost destul de buna, nu am simtit ca ma plimb in zigzag. Din pacate nu pot sti sigur deoarece ceasul a pierdut satelitii la kilometrul 3 asa ca nu am track la care sa ma uit cum am mers. Ceilalti concurenti au patit exact la fel, si ceasurile lor au pierdut satelitii tot pe la kilometrul 3. Lacul se ingusteaza treptat catre coada lacului, pe margini e padure inalta si probabil semnalul e prea slab pentru ceas. La asta se adauga faptul ca in timpul inotului jumatate din timp ceasul e sub apa deci nu are semnal deloc.

Timpul total a fost de 2 ore si 23 minute, locul 39 din 47 curajosi. Parcurg 1km in 22 minute asa ca impartind caprele cu verzele ies fix 6.5km, asa ca presupun ca am mers destul de drept. O alta veste buna este faptul ca am reusit sa mentin constanta viteza pe o distanta asa mare, iar la iesirea din apa eram destul de odihnit. Ametit de cap, dar relativ odihnit.

Ca si ceilalti concurenti ma balanganeam la iesirea din apa. Asta e normal dupa ce stai doua ore jumatate in pozitie orizontala balanganindu-te stinga-dreapta, in apa rece, ca dupa aceea sa te ridici brusc la verticala.

Au fost unii care au inotat bras, asa ca da, Voichita, trebuia sa vii si tu, nu a fost nimeni care sa inoate pe spate. E un stil la moda, ar trebui sa-l promovezi mai mult.

A fost greu din multe puncte de vedere, dar frumos. Am avut incredere ca pot sa termin si l-am terminat, iar timpul a fost cel asteptat. La ironman o sa am de inotat 3.8km asa ca m-am convins ca pot sa o fac si sa si ies din apa relativ odihnit. Sigur o sa ies flamind din apa, dar pentru asta este solutie simpla. Cum ar fi o oala cu sarmale. Cu muuuuulta smintina. Tulai, iar mi-e foame.

 

Profesorul meu de inot a terminat in 1:45. Imediat il ajung. Numai sa-l tina cineva.

lezelefon  :D

Startul cursei

Finalul cursei