Ironman Oradea 2015

3.8km inot - 1 ora 24 minute

180km bicicleta - 7 ore 22 minute

42km alergare - 5 ore

total : 13 ore si 46 minute

fericit ... ca am scapat

Cum sa faci un ironman fara sa te antrenezi la bicicleta

            Sa nu dati cu pietre dupa mine, eu chiar am vrut sa ma antrenez, dar nu am avut timp …

Sa nu uitam totusi faptul ca anul trecut, cind cica m-am antrenat, tot antrenamentul a fost sa ma dau de 4 ori cu bicicleta, parcurgind 140km in total. Asta a fost tot. Acum am reusit sa ating nivelul superior, de zero kilometri. Trebuie sa cuget daca este cumva un nivel si mai inalt …

            Cine vrea sa citeasca varianta emotionala, sa se uite la ce am scris dupa ironman-ul de anul trecut. Atunci a fost marea incercare, emotii, corasoane. Prima data e mai greu. A doua oara merge si fara vaselina.

 

patru orci pazind o foca

Mi-au trebuit doi ani ca sa string destul curaj pentru a ma inscrie la asa ceva, iar dupa ce am terminat cursa am jurat ca eu asa ceva nu mai fac. Dupa citeva ore neuronul se mai linistise si planuiam cum ma voi antrena serios pe bicicleta pentru a scoate cu o ora mai putin anul viitor. M-am inscris la cursa de anul acesta imediat ce s-a dat drumul la inscrieri, ca doar asta e cel mai greu.

De alergat am alergat. De trei ori pe saptamina. Rezonabil, zic. Am inotat de doua ori pe saptamina cite 1km, uneori 1.5km, ca sa nu uit cum se face treaba asta, rezonabil si cu inotul, zic. Dar timpul a trecut si m-am trezit la inceput de mai ca nu ma urcasem nici macar o data pe cursiera si ca mai aveam 6 saptamini pina la ironman. Mama lui de plan, iar il fu#usem.

Cind am o problema serioasa ma relaxez si privesc lucrurile cit mai calm posibil. Asa ca m-am lasat pe spate in scaun, ma balanganeam usor si cugetam ce sa fac. Raspunsul a fost destul de simplu : saptamina aceea era aproape gata, deci nu se punea, cu o saptamina inainte de concurs oricum nu fac nimic, asa ca ramineau 4 saptamini. Ce drac sa fac in 4 saptamini ? Evident ca nimic … Nu aveam cum sa ma antrenez in 4 saptamini cit ar fi trebuit sa fac intr-un an. Hai mai bine sa ne simtim bine, zic. Nu mai bine ma duc la concurs odihnit si ma distrez putin ? Nu-i asa ca suna bine treaba asta ?

 

start tzoacla

Si uite asa m-am dus la concurs cu bucile virgine, asteptind cu nerabdare sexul de 180km cu noua sa rosie (sa = kestia aia mica pe care stau bucile cind te dai cu o cursiera) imprumutata de la Tudor Sofron.

De ce o noua sa ? Pai se zice sa nu schimbi nimic inainte de un concurs, sa pastrezi totul asa cum te-ai antrenat … Dar cum eu nu m-am antrenat, nu cred ca mai conta, asa ca am incercat o noua sa, teoretic mult mai buci-friendly.

           

un strop pina la start

Strategie = Zen

            Cum fac sa duc la bun sfirsit o asemenea cursa cu un asemenea antrenament? Imi era clar ca trebuie sa fiu zen pe tot parcursul cursei, din primul minut pina in ultimul minut de luciditate. Orice fortare e exclusa.

Ei bine, la capitolul asta am progresat mult de anul trecut. Dupa ce am facut TDG multe lucruri s-au reasezat in capul meu iar neuronul si-a tras un hamac si acu se balangane relaxat orice i-as propune.

            Inotul e un sport zen prin definitie, asa ca aici nu e nici o problema. Traseul a fost mai lung decit trebuia, ceasul a masurat 4.3km la mine, dar chiar daca a exagerat putin sigur au fost mai mult de 3.8km.

Au fost si brasisti, am si luat pumni in cap, unul chiar zdravan de tot de era sa-mi zboare din cap ochelarii cu casca cu tot. Deci … a fost foarte frumos la inot, am mers relaxat si constant fara sa fortez deloc, si am iesit din apa cu 1 minut mai repede fata de anul trecut.

            Se pare ca kestia asta cu odihnitul functioneaza foarte bine la mine. Cred ca va trebui sa nu ma antrenez deloc si la inot ca sa scot un timp si mai bun.

  

cu Helga si Cata, doua rakete

Dupa vreo 5 minute ies din tranzitie si ma urc pe bicicleta. Eram cu picioarele pe pamint acum, asa ca ma simteam mult mai bine. Doar ca trebuia sa ma asez cu fundul pe kestia aia mica si rosie timp de vreo 7 ore.

Apas toate manetele ca sa imi aduc aminte cum se schimba vitezele si dupa citeva minute totul era ok, neuronul isi adusese aminte ce are de facut. Mai raminea doar sa pedalez extrem de relaxat, fara sa fortez deloc, sa beau si sa maninc.

Cumparasem niste batoane (aproape) fara gluten iar planul era sa maninc unul la fiecare tura. Aveam trei la mine, deci primele trei ture erau acoperite, dupa aceea ideea era sa maninc ceva de la ei.

Dupa 10 minute imi aduc aminte ca am batoane la mine asa ca scot unul si il maninc. Mamaaaaaa ce bun e ! Asa de bun a fost incit le-am mincat pe toate 3 in 10 minute. Deci in 10 minute fu#usem si planul de nutritie. Mistoooooooo.

Bai foarte mare nu era, la urma urmei erau in burta, deci tot aveau sa ajunga unde trebuie, mai precis in citocromul P450.

 

in regim de gravide

Am pedalat extreeeeem de relaxat. Nu cred ca mi-a trecut pulsul de 120 pe tot parcursul cursei. Am cintat, am fredonat, am incurajat alti concurenti, cum simteam ca e un strop greu pentru picioare schimbam pinionul ca sa fie mai usor. O adevarata frectie am facut acolo. Cred ca s-ar putea numi ce am facut eu regim de femei gravide. Daca as fi fost in luna a noua, sigur duceam sarcina pina la final pe tzoacla.

A fost cam cald. Am baut multa apa asa ca am oprit sa vizitez si tufisurile din zona, alese sa fie la umbra, asa ca a fost inca un moment de relaxare. In ultima tura mi se facuse foame destul de tare asa ca am oprit la punctul de alimentare si am mincat niste napolitane si am baut niste cola, altceva nu mi-a facut cu ochiul. Mare lucru nu mai era pe mese, parca trecusera lacustele pe acolo.

Am ajuns in parc cu vreo 15 minute mai repede decit anul trecut, semn ca antrenamentul meu revolutionar a dat roade. Luati un pix si notati : Odihna e foarte pretioasa !

Fundul a durut destul de tare pe tzoacla. Am tot schimbat pozitia, dar degeaba. Saua noua era foarte lata si m-a ros intre picioare. Cu durerea sint obisnuit, ne stim de multa vreme, stiu sa negociez cu ea, pot sa o ignor, dar usturime intre craci nu am mai avut de la primul meu ultra din Ciucas, iar cu usturimea e extrem de greu sa traiesti. E ca un fel de nevasta isterica. Orice faci, tot o furi.

Gasisem spre final o pozitie in care stateam oblic pe sa, pozitie in care nu ma mai ustura, dar durea ca dracu fundul, dar preferam sa doara decit sa usture.

Asa se face ca odata ajuns in parc si dat jos de pe tzoacla am inceput sa dansez in punctul de tranzitie, nu pentru ca as fi scos un timp nemaipomenit sau pentru ca as fi fumat ceva, ci de fericire ca bucile mele au scapat de scaunul ala pervers dintre picioare. Sofroane, pervers scaun mai ai  :D

 

hamsteru bobineaza

Ajunsesem la alergare … asta stiam cum se face …

Obosit nu ma simteam, ca doar frecasem menta 9 ore pina atunci, asa ca mi-am propus sa alerg tot maratonul, fara sa merg deloc, ca sa nu zica lumea ca am frecat-o chiar pina la capat. Un plan destul de ambitios, dar daca asta mi-a trecut atunci prin cap …. (daca cumva mai fac kestia asta vreodata, planul o sa fie sa frec menta pina la final)

            Alergarea nu e chiar foarte interesanta la Oradea… Trebuie sa te invirti de 38 de ori in cerc prin parc, intr-o caldura destul de provocatoare, ca sa nu spun altfel. Chiar daca muschii fac fatza cu brio, neuronul are muuuuuult de lucru acolo.

            Stiam ca o sa doara la un moment dat, dar de asta nu imi pasa, cu asta ma descurc usor. Ideea era sa pacalesc cit mai mult neuronul, sa nu se prinda ca ma invirt in cerc ca hamsteru. Pentru a amina agonia, planul era sa nu numar turele si sa nici nu ma uit la ceas, sa nu stiu cit mai am, pentru ca, ati ghicit, mai era muuuuult pina la final.

            Treaba asta a tinut destul de mult, dar nu suficient de mult. Pe la kilometrul 22 m-am uitat la ceas si am aflat ca eram la 22, nu la 32 cum spera neuronu … Dracu l-a pus sa se uite la ceas …

            Tulai ce kef as fi avut sa merg putin, sa nu mai alerg. A incercat neuronu toate strategiile posibile, dar nu l-am ascultat. Cind se plingea ca e greu si ca ar fi bine sa ne oprim putin, ii ziceam “in toamna avem de alergat sase zile si sase nopti, si tu te plingi acum ? Hai sictir !”

            Am terminat maratonul in 5 ore, fix ca anul trecut. Cum mama dracului e posibil sa scot acelasi timp ca anul trecut, alergind integral, in conditiile in care anul trecut am si mers anumite bucati ? Zau ca nu pricep, si nici nu conteaza, concluzia logica ar fi ca pot sa merg tot maratonul, fara sa mai alerg, teoretic ar trebui sa scot tot 5 ore, nu ?  :D

            Una peste alta, am scos un timp total cu vreo 15 minute mai mic decit anul trecut, in conditiile in care m-am antrenat mult mai putin. 

Eu numesc asta progres....

 

liber la balaceala

Suporterii

            Butcovanii rocks, asta stiti de anul trecut. Doar ca nu s-au plictisit si au venit si anul asta si ne-au incurajat frenetic. Pentru mine a contat foarte mult. Am intrebat-o pe doamna Butcovan cit mai are putere sa ne incurajeze, iar ea a raspuns “atita vreme cit tu mai ai putere sa alergi, o sa am si eu putere sa te incurajez !”. Ei bine, mai opreste-te daca poti dupa ce auzi asa ceva …

            Claudiu Gorgan a fost la half, iar dupa ce si-a terminat ghidusia ne-a incurajat cu muuuuulta energie pozitiva. La fel si o trupa numeroasa din Cluj, printre care foarte zgomotoasa era Iulia. Multumim, a contat foarte mult, o sa vedeti si voi in curind, cind o sa faceti tzacaneala asta ;)

 

 

mai fac kestia asta vreodata ?

Mai fac vreodata chestia asta ?

            Zau ca nu stiu. Sa ma antrenez 4 ore pe zi ca sa scot timp mai bun … chiar nu ma stimuleaza ideea asta. Parca mai bine fac altceva cu timpul ala, cum ar fi sa stau la umbra intr-un hamac …

            Eventual sa nu ma antrenez deloc la inot si nici la bicicleta si sa vad asa cum e, cu target clar sa frec menta de la cap la coada.

Dar mai degraba suna interesant un dublu ironman, tot fara antrenament, ca daca nu am avut timp de antrenament pentru unul singur nu am cum sa am timp pentru un dublu.

            Mai cuget pina la anu’