Triathlon Brasov – 1.3km swim, 47km road
bike, 10km run
In sfirsit a crescut (iar) temperatura peste 35
grade asa ca am putut merge linistit la triatlonul de la Brasov. Pina acum am prins la concursuri fie gheata
la mal fie peste 35 grade asa ca a fost linistitor sa stiu ca o sa am (iar)
neuronii in coma profunda pe parcursul concursului.
Triatlonul de la Brasov trebuia sa fie compus
dintr-o proba de inot de 1.5km in lacul Codlea, urmat de 47km cu bicicleta pe
sosea (urcind pina in Poiana Brasov si apoi coborind in Brasov) iar la sfirsit
o alergare de 10km prin oras. Cam plictisitor,
nu ? Noroc cu autoritatile care ….. au golit lacul cu o zi inainte de concurs. Nu
incercati sa gasiti explicatie logica. Va irositi clipe din viata. Logica nu
are nimic de-a face cu ce se intimpla in tara
asta. Cum poti sa nu-i indragesti ? Cum poti sa nu te miri ca nu uita sa
respire ?
Vestea buna – mai este inca un lac.
Vestea proasta 1 – lacul e la 1km distanta de
zona de tranzitie in care sint bicicletele.
Vestea proasta 2 – aflam toate astea seara
dinainte de concurs, la sedinta tehnica.
Faptul ca dupa ce ies din apa trebuie sa alerg
1km nu e chiar o drama din punct de vedere al efortului, nu de alta dar treaba
asta cu alergatul nu e chiar o premiera pentru mine. Atita doar ca acel
kilometru e pe o poteca prin padure, poteca pe care se plimba bizonul urban in
drumul sau saptaminal catre mici si bere, asa ca pe linga pietre, crengi,
ghinde, jir si gropi sint si sticle, dopuri, mucuri de tigara, amoebe si bacili
koch.
Solutie este, evident, si anume sa-ti duci o
pereche de pantofi de alergare la iesirea din lac, astfel incit sa poti alerga
incaltat pina la zona de tranzitie. Dar pentru asta trebuie sa ii si ai, iar eu
predasem deja pantofii de alergare pentru tranzitia 2 si altii nu mai aveam.
Daca as fi stiut din timp fie imi aduceam inca
o pereche fie nu ii predam, alergam cu ei de la inot la tranzitie si apoi ii
luam cu mine pe bicicleta pina la T2 ca sa alerg cu ei in final.
Nu ma pling, e o simpla relatare, apreciez intotdeauna
lucrurile care condimenteaza viata si o fac mai interesanta. La urma urmei cu
pantofi stie alerga oricine … asa ca am decis sa nu ma mai agit si sa alerg
descult, codru-i frate cu romanu si piatra cu fasciita plantara. Amin !
In dimineata concursului ni se spune ca apa are
20 grade. Nu prea stiu eu ce inseamna asta, dar ceilalti imi spun ca in bazin
apa are intre 28 si 32 grade, deci parea sa fie a dracului de rece. Daca as fi
luat wetsuit-ul pe mine pentru proba de inot ar fi insemnat sa alerg acel
kilometru ca un pinguin, adica descult si … imbracat cu costumul de neopren. Un
buchet de flori mai trebuia sa am in mina si eram bun de circ. Sau as fi putut
da jos costumul de neopren la iesirea din lac si apoi sa alerg cu el in
mina, precum un chelner. De vis.
Neeeeah. Ca sa fiu consecvent, am luat aceeasi
decizie : cu neopren stie oricine sa inoate asa ca …. am renuntat la el. Logica
e simpla : frig fiind (paduri cutreieram) urma sa dau mai repede din miini ca
sa scap mai repede de acolo, asa ca numai bine putea sa fie, ca si chuck norris
urma sa ies din lac inotind mai departe prin uscat.
Noroc ca se apropia startul si mi-a fost
intrerupt firul logic al rationamentelor pentru ca altfel urma sa ajung in brasov fara bicicleta, ca
doar cu bicicleta stie ajunge oricine, nu ?
Megind spre zona de start am parcurs cel mai
lung kilometru din lume. Nasol sa calci pe pietrele alea ascutite. Cind am
ajuns la lac ma dureau deja talpile.
In zona de iesire din lac unii isi ascundeau
pantofii. Care pe unde apuca. Unul si i-a ascuns in urzici in speranta ca nu o
sa-i imprumute cineva. Frumoasa-i disperarea.
Ca o paranteza, duminica seara postase cineva
pe FB ceva de genul “imi cer iertare celui caruia i-am luat pantofii la iesirea
din lac. Sper sa nu se supere foarte tare …”. Daca te poti relaxa astfel incit sa
privesti lucrurile de la distanta, viata e chiar frumoasa si interesanta. Totul
e sa nu te cramponezi in lucruri marunte, materiale, cum ar fi o pereche de
pantofi, in cazul de fata.
Proba de inot nu a avut nimic special. Ca de
obicei o turma de disperati incearca sa ajunga vii la finish. Cei care nu au
vazut niciodata cum arata proba de inot la un triatlon pot sa faca un mic
exercitiu si sa-si imagineze ca ar inota intr-o masina de spalat. Se lasa cu o
gramada de pumni in cap si picioare in coa….ste (sau cum ti-o fi norocul).
Aveti mai jos un link de la o filmare facuta la
proba de inot. Acum ar trebui sa fie mai clar de ce se lasa cu cafteala. Cei pe
care ii vedeti dau cu pumnii. Cei pe care nu ii vedeti o incaseaza. Darwin, frate.
De data asta eu am scapat destul de usor. Doar
doi pumni in cap, corect executati, in zona urechii. Acolo e cel mai eficient
sa lovesti, doare ca dracu si ametesti pentru ca iti bulverseaza urechea
interna care, dupa cum bine stim, are rol in pastrarea echilibrului.
M-am impacat in timp cu ideea, loviturile nu
imi mai provoaca nici macar o fractiune de emotie, atita vreme cit nu mi-au
zburat ochelarii de pe ochi e totul ok, inot mai departe fara sa tresar.
Al doilea pumn insa a fost destul de zdravan
asa ca m-am oprit sa ma autoevaluez si sa vad daca soarele e in continuare pe
cer. Surprinzator, oprise si boxerul, iar cind m-a vazut a inceput sa-si tot
ceara scuze peste scuze, ca-i pare rau, ca nu a vrut, alea alea. Chiar foarte
frumos din partea lui, e primul care face gestul asta.
Nu e minunat cind vezi semne de iubire in jurul
tau ? Ce poti sa-ti doresti mai mult ? Toate bune si frumoase, love is all
around, un singur lucru nu am inteles insa – de ce oare se tinea cu ambele
miini de gitul meu in timp ce-si cerea scuze ? Era barbat, epilat nu era, la ce
fatza avea nici epilat nu avea sanse, asa ca am bagat capul in apa si am plecat
mai departe.
Daca ar fi sa analizez nebunia de fiecare data
cind ma intilnesc cu ea nu as mai avea vreme sa-mi traiesc viata. Parerea mea e
ca diferenta dintre iubire si nebunie e doar unghiul sub care privesti problema
asa ca va las pe voi sa-l incadrati.
Sper ca e bine sanatos si ca a scapat cu viata,
la urma urmei mai veneau concurenti dupa
mine asa ca isi putea manifesta iubirea si fata de altii, eu imi facusem
datoria.
Deci da, exista prostituate si pe traseu la
triatlon.
Am invatat sa fac sighting (privitul inainte in
timp ce inoti) mult mai bine asa ca m-am orientat foarte des si am ocolit
brasistii din timp, asa ca am scapat de data asta fara nici un picior in zone
vitale si dureroase. Aleluia.
Ceasul a aratat la final o distanta de 1.3km pe
care i-am parcurs in 29 minute, complet odihnit si relaxat, ca un inot de
relaxare, asa ca am iesit foarte bine dispus din apa.
A urmat alergarea prin padure spre zona de
tranzitie. Din fericire nu m-am taiat, cind mi se lipea de talpa cite o piatra
mai ascutita ma opream sa o scot. Cei care au avut incaltari au cistigat timp
serios pe bucata asta. E de tinut minte pentru anul viitor.
Ajuns in zona de tranzitie m-am echipat de
bicicleta, am luat doua geluri cu mine si un bidon cu apa si am decolat.
Proba de bicicleta incepe cu o coborire
frumoasa prin padure pina la drumul national, pe urma localitatile Codlea,
Vulcan, Cristian, Risnov si apoi urcare pina in Poiana Brasov urmata de o
coborire abrupta spre Brasov.
Organizatorii ne-au anuntat ca drumul de la lac
pina la drumul national a fost asfaltat pentru concurs asa ca eram cu totii
fericiti ca vom putea merge pe un drum perfect. Suna bine, nu ? Parca prea
bine, asa ca hai sa revenim la realitate : cu 4 zile inainte de concurs autoritatile
au montat pe drum bumpere (denivelari pentru incetinirea traficului). Repet, nu
incercati sa analizati logic gestul. Ar fi o pierdere de timp. Luam lucrurile
asa cum sint si ne vedem de ale noastre. In orice lucru este si o farima de
fericire. Pe drum drept oricine stie sa mearga cu viteza, nu ? Adaugam bumpere
si sint sanse sa iasa ceva foarte hazliu. Negativistii ar spune ca poti ramine
fara dinti. E corect, dar tot hazliu e sa mergi pe bicicleta fara dinti, atita
doar ca e hazliu pentru ceilalti. QED.
Stiam ca se poate sari cu bicicleta peste gropi
sau obstacole dar nu exersasem niciodata. Adevarul e ca nu este prilej mai bun
sa inveti ceva nou decit in timpul unui concurs. Relaxare maxima, viteza
maxima, cruce cu limba in cerul gurii si o galeata cu noroc. Ar fi fost culmea
sa frinez, ca doar d-aia ii zice concurs, ca sa mergi cit de tare poti, nu ?
Odata ajuns viu la drumul national
aveam toate semnele ajutorului divin asa ca am continuat sa pedalez cu zimbetul
pe buze …. aproape 5 minute, pina cind
mi-a explodat in mina un tub cu gel. Gelul ala il primisem la half ironman in Oradea. L-am pastrat cu
gindul de a-l folosi la vreun concurs.
Prima data l-am luat cu mine la triatlonul de
la Bezid cu intentia sa-l halesc la alergare. Am plecat cu el in mina si cind
sa-l maninc constat ca nu curge nimic din el. Ma uit in timp ce alerg la el si
vad ca e astupata gaura. Buna ideea au avut astia. Poate trebuie sa iau si
tirbuson cu mine la triatloane. Incerc sa-i dau jos capacul dar nu merge. E cu filet.
Hai ca nu e mare lucru sa desurubezi un capac in timp ce alergi. Zis si facut,
desurubez capacul si cind il dau jos …. fratele meu … gaura e sigilata cu folie
de aluminiu. Parca era un set de Matrioska, scapi de una si apare alta.
Proba de alergare era de numai 5km si era pe
teren accidentat asa ca am renuntat, atita mai trebuia sa pic dracului in vreo
groapa incercind sa desfac gelul, asa ca am renuntat.
L-am luat iar la Brasov pentru proba de bicicleta. Drum lung,
neted, indiferent cite capcane ar fi ascuns acel tub cu gel ar fi fost timp
destul sa-i dau de cap. Am desurubat capacul, am indepartat cu dintii folia de
aluminiu si dracovenia a explodat in mina mea improscind totul cu gel. Greu se
lasa gelurile astea …
Nu e o mare tragedie sa fii lipicios dar zeama
aia atrage toate viespile din zona si risti sa fii muscat, asa cum am patit si
la half IM la Oradea.
E neplacut sa pedalezi intepat de viespe, doare ca dracu si-ti tot vine sa te
scarpini, asa ca mi-am lins rapid degetele si am mincat ce mai ramasese. Numai
chef de muscaturi de viespe nu aveam.
Traseul de bicicleta e relativ plat pina la
Risnov, unde incepe urcarea spre Poiana Brasov. Nu stiu citi kilometri are dar
am crezut ca nu se mai termina. Era si foarte cald, unii prajeau mici si fumul nu
prea ajuta la efort iar apa mi se terminase. Diferenta de nivel a fost de 650m,
destul de mult mai ales ca e chiar pe finalul traseului.
Pe la jumatatea urcarii, cind incepeam sa imi
pun intrebari filozofice si sa parcurg in ordine alfabetica sfintii cei mai
cunoscuti, mi-am adus aminte ca exact in acel moment Voicu Oprean facea acelasi
lucru, la ironman Zurich, iar el avea de pedalat 180km, dupa ce inotase 3.8km,
iar dupa bicicleta il asteptau 42km de alergare. E un simplu gind, dar a fost
suficient ca sa uit ca imi e greu. Ce aveam eu de facut era chiar o nimica
toata.
Intr-un final s-a terminat urcarea si a inceput
mult asteptata coborire. Drumul din Poiana pina in Brasov era complet inchis circulatiei asa ca
am putut goni cu viteza maxima. Oooooooooooooooo daaaaaaaa, si ce am mai gonit!
Adrenalina pura! Cei 47km i-am terminat in aproximativ 1:40 cu o viteza medie
de 27km/h si cu un rinjet de fericire intepenit pe moaca. Ce bine ar fi daca
toate cursele de bicicleta s-ar termina cu o coborire luuuuunga cu 65km/ora !
Ajuns in tranzitie m-am schimbat rapid pentru
alergare si am zbughit-o pe deal in sus. Da, nu s-au putut abtine si ne-au pus
sa alergam la deal. Si da, era foarte cald deja, in jur de 35 grade. 46 minute
a durat alergarea deci a iesit un pace mediu de 5:07, nesperat de bun dupa o
proba grea de bicicleta. Cu siguranta a ajutat adrenalina acumulata in timpul
coboririi nebune cu bicicleta. Timpul total a fost 3:03:12, locul 50 la general
si 12 la categorie.
Un concurs greu dar frumos. Concursurile
de triatlon in care proba de bicicleta e cu MTB prin paduri sint spectaculoase,
dificile, te umpli si de fericire si de noroi iar in final esti bucuros ca esti
in viata. Concursurile in care proba de bicicleta e pe sosea sint elegante.
Sint mult mai aproape de concursurile din strainatate, mai aproape de ironman,
au un farmec aparte. Astept cu drag sa vin si anul viitor.
Ar mai fi de spus ceva in final - colegii
triatlonisti din Cluj s-au clasat extrem de bine :
locul 15 –
Daniel Szatmari
locul 16 - Radu
vadan
locul 18 – Zsolt Langviser
locul 20 - Rober Sicoie
locul 36 - Tonk Sandor
locul 53 – Simon Andras
PS : Stiati ca Balanescu are slip Arena ?
Normal ca nu stiti. Nici el nu stie. Si totusi colega mea de la birou (Moni) a
descoperit lucrul asta. Cum singura sursa de informare a fost o poza postata de
el pe FB, va las pe voi sa deduceti de cite ori a dat zoom pe slip-ul lui ca sa
descopere lucrul asta. Dar sa nu spuneti nimanui, ca e secret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu