Maraton Piatra Craiului 2013

Maraton Piatra Craiului 2013

41km alergare montana

Diferenta de nivel pozitiva 2100m

Concurs anulat, dar … l-am alergat totusi in 8 ore si 34 minute

track GPS 

To write or not to write

            Am fost la citeva concursuri inainte de a scrie pe blog si nu pot sa nu observ o diferenta clara intre ce a fost inainte si ce a urmat dupa ce am inceput sa scriu.

La primul concurs (halfironman in austria) a fost atit de frig incit au anulat proba de inot. Nu se mai intimplase asa ceva.

La al doilea concurs (halfironman in oradea) a fost ucigator de cald, 38 grade in aer si 49 grade la sol. Tot asa a tinut-o toata vara la urmatoarele concursuri.

La ultramaraton la Ciucas au fost temperaturi negative si ne-a nins si eram convins ca mai rau de atit nu se poate.

Ei bine acum la MPC a nins atit de mult incit … au anulat concursul. L-au reprogramat in 2 noiembrie in speranta ca atunci va fi mai putina zapada. Dati o bere sa nu ma duc si poate aveti o sansa, altfel glaciatiunea va maninca.

la start

Sa alergam 41km prin zapada, cacefainii

            Dar sa revenim la oile noastre. Joi seara inainte sa ma duc la culcare vad stirea cum ca au anulat concursul. Era totul pregatit sa plec a doua zi dimineata spre Zarnesti.

            Stateam eu asa si imi fortam neuronul la o conversatie profunda pe tema : anularea unui concurs e un motiv suficient pentru a renunta ? Ar trebui deja sa stiti ca neuronul meu e extrem de lenes si ca oricind ar prefera o zi de frecat menta pe o canapea. Si pentru ca si-o doreste atit de mult … probabil ca de aceea nu si-o capata :D

            Cum neuronul mi-a spus ca prefera canapeaua, am decis sa plec spre Zarnesti in speranta ca o sa gasesc acolo macar inca una bucata tembel cu care sa alerg traseul, avind la dispozitie 10 ore ca sa aflu daca am facut bine sau nu.

            Am ajuns vineri dupamasa si totul era pustiu. Pensiunea goala, toti renuntasera. Dar, totusi, dupa o ezitare lunga si rascolit de memorie, proprietareasa pensiunii imi spune ca a mai sunat cineva ca vine. Ei bine, se pare ca mai exista un strop de speranta la fericire in lumea asta ....

           Cind am aflat ca acel cineva e Kovacs Zsolt … am stiut ca o sa ajung fie in iad fie in rai, fara cale de mijloc. Tzacanitul asta a alergat UTMB (170km cu 10.000m de urcare) in 28 ore. Era clar ca nu am cum sa ma tin de el dar asta nu mai conta, important era ca mai este cineva si pentru mine era suficient.

Vineri seara am bagat o alergare de vreo ora pina in prapastiile zarnestilor ca sa-mi dezmortesc picioarele, nu mai alergasem de mult timp din cauza unghiilor.

            Odata terminata alergarea stateam cuminte la paispe in pat asteptind sa vina Zsolt. A aparut pe la 10 seara iar prima lui intrebare a fost “Ce faci miine ?”. Ooooooo da ! Asta-i omul pe care-l asteptam !

            Reusise sa mobilizeze pe FB vreo 10 persoane pentru a doua zi, asa ca m-am dus linistit la culcare, urma sa alergam a doua zi MPC-ul !

            Noaptea a fost cutremur. Cum concursul era deja anulat nu vad de ce s-a straduit natura atit de mult. Mai raminea sa ploua cu broaste si sa erupa ceva vulcan si ar fi fost tacimul perfect. Noi oricum am fi alergat….

Dimineata era un soare spectaculos si cerul perfect senin. Temperatura cocheta in jurul lui minus 4 grade ca sa avem sfircurile erecte, numai bine pentru despicat zapezile. Am imprumutat niste parazapezi de la Zsolt si am decolat catre zona de start.

Cu bucurie va anunt ca numarul persoanelor cu tulburari comportamentale care nu si-au luat medicamentele in dimineata zilei de 5 octombrie a fost de 35 ! Majoritatea erau persoane extrem de cunoscute la concursurile de trail running. Atmosfera era extrem de vesela si relaxata. Pe la 9:30 ne-a dat Luci startul cu clasica numaratoare inversa.

Zsolt si alti extraterestri au decolat rapid. Stiam ca in conditiile date ar putea dura cam 10 ore aventura asta asa ca am plecat usor. Era frig ca dracu, era totul inghetat si zapada era din ce in ce mai mare pe masura ce urcam. La soare era foarte placut (cu 3 rinduri de haine pe mine, ofcors) dar la umbra era foarte frig.

in Magura

Nu am mai alergat niciodata prin zapada asa ca nu stiam cit de greu va fi. Urcarea prin zapada era destul de anevoioasa, mai ales ca eram cu pantofi de vara, usor cramponati, nu aveam pantofi de iarna si nici gheare de zapada. Da, stiu, e o nebunie sa alergi pe munti cu pantofi de vara, dar nu ai cum sa-ti cumperi de pe o zi pe alta asa ceva.

Trebuia sa fixez cu atentie piciorul in zapada la fiecare pas, ca sa nu alunec la vale, astfel incit urcarile erau extrem de lente, mai ales pe pantele mari.

Dar ….. dupa ce se temina urcarile ….. ooooooooooooooo daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Nu am crezut ca este ceva atit de frumos ca si alergarea prin zapada pe coborire ! E de vis !

Parca plutesti, e un fel de ski fara skiuri. M-am obisnuit repede cu senzatia, m-am prins cum trebuie sa pasesc fara sa ma opun zapezii iar rezultatul a fost fabulos : alergam si rideam ca un copil ce-si gasise o jucarie noua.

Oricit de grele erau urcarile asteptam cu nerabdare sa ajung in virf ca sa-mi dau iar drumul la vale. Geniala treaba asta. Neaparat trebuie sa incercati macar o data in viata.

sus in creasta

Dupa 3 ore si 40 minute ajung in creasta. Peisajul iti taia respiratia. Si frigul, ce-i drept. Urma distractia adevarata, coborirea aproape verticala in partea cealalta. Zapada acoperise stincile si nu se mai vedea mare lucru, nu stiai sigur unde poti pune piciorul ca sa te sprijini.

Ce a urmat ? E destul de greu de descris. Alergare nu se poate numi pentru ca jumatate din timp eram in fund, voluntar sau involuntar, sau in patru labe, sau in cinci labe, dracu mai stie ce faceam pe acolo. Pe alocuri zapada ajungea pina la briu.

Au fost zone in care trebuia sa te intinzi pe burta pe stinca pentru a ajunge cu virful piciorului la un punct de sprijin. Pe grohotisuri, acolo unde si vara patinai iar acum erau acoperite de 30cm de zapada pulbere …. o minunatie de sport neinventat pina acum am practicat, un amestec de alergare, patinaj, ski plus masaj la fund.

in Plaiul Foii

Dupa 6 ore de la start am ajuns in Plaiul Foii. Aici soarele topise o parte din zapada si era o mocirla de nedescris. Eram de mult timp ud la picioare asa ca nu a mai contat, nici nu mai incercam sa evit noroiul.

Am facut o pauza de vreo 10 minute ca sa-mi incarc bateriile inainte de urcarea pe Diana. Stiam ca va fi ucigator de greu, e cumplit si vara iar acum cu toata zapada asta avea sa fie si mai greu. Intr-un final imi fac curaj si plec la intilnire. Nu ne vazusem de un an.

Ninsese extrem de mult iar padurea era inca infrunzita, asa ca zeci de copaci s-au rupt sub greutatea zapezii. Urcarea era ca prin jungla, un adevarat labirint. Soarele era puternic asa ca zapada din copaci se topea si ma ploua. Zapada era extrem de uda si de alunecoasa, iar panta era din ce in ce mai mare pe masura ce urcam.

Ca de obicei, cind simti ca vomiti si ca nu mai poti si ca ai stringe-o de git daca ai prinde-o, mai ai jumatate de ora si ajungi sus. Nasoala rau Diana asta. O ora si 20 minute a durat urcarea asa ca am ajuns sus dupa 7 ore si 20 minute de la start.

Odata ajuns sus mai ai doar de coborit pina in Zarnesti, cam 10km care se parcurg in aproximativ o ora. Mi se terminase apa, nici mincare nu mai aveam, dar nu mai conta, era doar de coborit, era clar ca ajung pe lumina asa ca eram relaxat.

Pe masura ce coboram zapada era din ce in ce mai putina, iar in locul ei a aparut noroiul. Cum eram de mult timp ud la picioare singura mea grija era sa nu alunec si sa-mi rup gitul. Am avut energie suficienta asa ca am alergat tot drumul pina la sosire.

la sosire

Am terminat traseul in 8 ore si 34 minute.

Din cite am inteles 12 au reusit sa termine traseul complet. O parte s-au oprit in creasta iar altii s-au oprit la restaurant :D

urcare catre creasta

Au facut bine ca au anulat concursul ?

            Sa ne intelegem asupra unui lucru : daca vezi la televizor imagini transmise in direct cum ca totul e frumos si soare in Piatra Craiului, iar Luci Clinciu iti spune sa nu te duci ca te va ninge, un singur lucru ai de facut si anume sa-l asculti pe Luci.

Varianta scurta : Daca a spus ca nu se poate face concurs atunci nu se poate.

Varianta lunga : citeste varianta scurta de doua ori.

Unghiile

Dupa ultra-ul de la Ciucas m-am ales cu o mie de basici prin talpi, dar au trecut rapid. Cele 5 unghii innegrite insa nu mi-au dat pace astfel incit la o saptamina de la concurs inca nu puteam calca bine din cauza durerii. Cum mai erau numai 2 saptamini pina la MPC a trebuit sa rezolv cumva problema asa ca, ati ghicit, am smuls cele doua unghii mari care dureau.

Solutia a functionat, in 2 saptamini eram perfect functional, fara unghii dar si fara strop de durere.

E de retinut : vrei sa nu mai ai probleme cu unghiile ? Scapa de unghii, dooooh.

Alimentatie

            Nefiind concurs, a trebuit sa-mi car eu apa si mincarea, asa ca am luat cu mine 4 banane, un baton energizant si vreo 6 geluri, adica tot ce am avut.

            Am plecat cu ambele bidoane pline cu apa iar in ele am dizolvat si energizant, cum ii sta bine voinicului.

            Am realimentat cu apa la izvorul de la La Table si apoi iar la Plaiul Foii. Ar fi fost buna niste apa in plus dar nu am avut de unde. M-am gindit la un moment dat sa bag zapada in bidoane ca sa se topeasca dar am renuntat, nu mi-a fost chiar atit de sete si nu voiam sa-mi fac praf gitul.

            La celelalte concursuri nu am mincat geluri, nu prea imi plac, dar aici, cum nu am avut incotro, le-am mincat si nu a comentat nimic stomacul.

Ibuprofenul

            Pe coboririle nasoale de dupa creasta ne grupasem 4 persoane si picam cu rindul ca si popicele. Unul din ei avea bete si il incurcau in mod evident, tot timpul se impiedica de ele iar dupa ce se proptea in ele ii era foarte greu sa le scoata, asa ca dupa vreo ora de asistat la spectacolul asta ma opresc si il intreb :

-         auzi, te ajuta la ceva betele astea ?

-         daaaaaaaaaaaaa, ma ajuta foarte mult

-         pai la ce te ajuta, ca mie mi se pare ca mai mult te incurca ?

-         ma doare spatele fara ele !

-         si de ce nu iei un ibuprofen atunci ? e mai usor de carat decit betele astea !

Ati inteles. Mi-s spiritual cu veleitati de doctor.

priveliste din creasta

Ciinii

            Pe agenda de prioritati a unui ciine scrie cam asa :

1. sex
2. sex
3. sex
4. sex
5. sex
6. sex
7. sex
8. sex
9. sex
10. sex
11. mincare
12. apa
13. musca alergatorii

Ei bine, toti stim ca-s o pacoste ciinii, fug dupa noi sa ne muste cind alergam, au senzatia ca noi de fapt fugim de frica lor asa ca se umfla orezul in ei. In Zarnesti nu m-a latrat nici unul si erau o gramada pe strazi. Pe urcarea catre virf nu ne-a latrat nici unul si erau destui.

Misterul s-a elucidat cind am inceput sa dam de ciini facind sex pe poteca. Nici o treaba nu aveau cu noi. Erau cu creierul in primele 10 puncte din agenda. Ciudat era insa ca toti ciinii erau mari si toate femelele erau foarte mici, iar cind zic mici a se intelege ca ajungeau pina la genunchiul masculului. Foarte ciudat.

De fapt nici nu am prea priceput cum faceau sex. Tehnic nu puteau. Mai degraba cred ca o scarpinau pe aia pe spate, ocazie cu care s-a mai lamurit un mister, nu intelegeam de ce au carare pe mijloc femelele din Zarnesti.

urcare dupa Magura

Zapada

            In Magura zapada avea cam 20cm. Pe masura ce am urcat catre creasta zapada a ajuns pina spre 30cm.

            In partea cealalta insa zapada era mult mai mare, soarele ajunge mai putin aici. Pe majoritatea traseului era pina la genunchi iar in unele zone ajungea pina la mijloc. Din fericire era pufoasa ceea ce facea ca aterizarile sa fie extrem de placute, cu exceptia situatiilor in care te afundai de tot in ea.

            Jos, catre Plaiul Foii zapada era uda si multa mocirla si balti, drumul era practic un amestec de zapada, apa, mocirla si niste muci maro.

Picioarele

            In primele 3-4 ore faceam tot posibilul sa nu ma ud la picioare, asa ca evitam zapada uda si baltile si scoteam periodic zapada din pantofi. Aveam parazapezi dar sareau destul de des din picior si intra zapada. 

            In final tot ud la picioare am ajuns asa ca atunci cind am ajuns in Plaiul Foii si era plin de mocirla nu am mai incercat sa evit noroiul, oricum nu aveam cum, era peste tot. Aveam ciorapi uscati la mine, dar nu a avut rost sa-i schimb, in 2 minute as fi fost la fel de ud la picioare.

            Daca stiti vreun grup de cercetatori britanici bintuiti de intrebarea daca se poate alerga timp de 8 ore cu picioarele ude iarna la zero grade prin zapada, sa le transmiteti ca se poate.

Visinata sau vin de casa

            Ce-i mai potrivit oare sa bei dupa 8 ore de alergat prin frig si zapada cu picioarele ude : visinata sau vin de casa ?

            Cum mi-a fost imposibil sa gasesc raspunsul corect le-am baut pe amindoua. Se numeste victoria muschiului impotriva neuronului.

creasta. am urcat din stinga si am coborit spre dreapta.

O sa alerg 2 noiembrie la MPC ?

            Ei bine, nu ! Tare as vrea dar sigur nu o sa pot. De ce nu ? O sa aflati in curind si treaba asta.

Ah, era sa uit : iubesc sa alerg prin zapada !