VFUT 2013 - scris de Bonzo

L-am rugat pe Bonzo sa scrie si el povestea cursei, asa cum a vazut-o el, asa ca ... va las sa va delectati.

Cum sa alergi un ultramaraton in treizesiceva de zile

Premiza

Daca cineva mi'ar fi zis acum patruzesiceva de zile ca o sa alerg un ultra in treishpatru, i'as fi ras homeric in nas. Nu ca nu mi'ar fi trecut prin cap niciodata, da pierderea in greutate si scofalcirea asociata cu alergatu excesiv nu's acceptabile pentru mine.

Sa fiu tzipar (vorba lui Chitzi din Baia Mare) nu'i o optiune. Asa ca il incurajam pe framu' Iommi sa alerge da mie doar crossfit imi ardea sa fac.

Da numa' ce alearga Iommi 105k si pune un post care suna complet diferit fata de cele de dinainte. Mai erau cateva buhaieli ca nu se poate abtine, da mesaju venea din alt loc, de undeva de dincolo.

Vorbind cu el si afland despre moarte-renastere repetata pe parcursu unei curse, ii zic respekt, si mintea bolunda vrea si ea imediat. Asa ca ma surprind cautand pe internet curse anu asta, si gasesc una cu un nume predestinat: vFUT. Cum ce'o vede Iommi, ii place pe loc si nu multa vreme dupa, ne trezim amandoi inscrisi.

la kilometrul 61

Motivatia

Cand realizez la ce m'am bagat, ma intreb nu fara groaza oare de ce am facut'o. I like a good challenge nu pare un raspuns suficient, trebuie gasita o motivatie. Raspunsu vine singur: sa'l ajut si incurajez pe Iommi! Odata ce privesc lucrurile asa, orice stress si groaza dispare: ceea ce urmeaza sa fac nu mai ii despre mine si pentru mine, ci pentru framu' meu.

Schimbarea asta de perspectiva imi aduce imediat convingerea ca pot sa o realizez. Ideea era sa alerg 105k si sa termin impreuna cu Iommi, ca sa il pot sustine la final cand i'o fi greu. Pentru asta trebuia sa pornesc de la km 50 dar organizatorii nu sunt de acord, asa ca decidem ca o sa pornim si alergam impreuna, eu o sa bag minimum 105k, si orice peste va fi bonus.

la receptie m-au intrebat daca vrem pat matrimonial sau paturi separate. deduc ca ne sta bine impreuna :D

Pregatirea

Cum te antrenezi pentru asa ceva, cu numai o luna pana la cursa? Sunt destul de fit, da mai mult de 22k nu alergasem niciodata, si aia pe loc drept. Iommi zice: trebe sa "rulezi" articulatiile sa se invete cu urcari-coborari. Prin fata cabanei unde stau pe munte trece traseu' unui maraton montan, asa ca intr'un weekend ies afara la "rulat" si alerg 25km, destul de rapid, umbland doar pe urcari mai abrupte.

Merge ok da la sfarsit am crampe si picioarele is de sfoara. Zice Iommi, trebuie abordat altfel, cu economie de energie, cat mai usor la urcari sa conservi forta din picioare.

Mai alerg de doua ori, odata 30k tot pe muntele din fundu gradinii si odata 38k in Italia, de fiecare data cu elevatie mai mare, urmand foarte atent sfatu lui Iommi cu economisitu. Merge mult mai bine, fara crampe pentru ca iau pastile de saruri, cu picioarele relativ odihnite la sfarsit. Totodata mananc intr'una, tot la 30min alternand banane/fructe cu senvisuri, reusind chiar sa mananc un senvis alergand!

Echipamentu

Lui Iommi, crancen fiind, i se parea acceptabil pierdutu de unghii dupa un ultra, zicea: eu si unghiile mele nu avem o relatie democratica ...

Mie imi era groaza de automutilare, asa ca am cautat disperat ardabasi buni pentru trail, cu 1-2 numere mai mari cum zicea Iommi, sa fiu sigur ca unghiile nu se vor lovi repetat de varf pe coborari. Gasesc o pereche de Merrell, marca mea favorita de altfel, pe nume Ascend care au talpa un pic mai groasa ca Trail Glove da tot cu zero drop la calcai. Ii incerc cu o tura de 12k pe muntele din fundu gradinii, si ma consider pregatit fizic pentru cursa.

Mental eram deja ok, zero stress pentru ca nu faceam treaba asta pentru mine. Mergeam intr'o expeditie/aventura pe munte cu Iommi, abia asteptam!

Ellada

Ma intalnesc cu Iommi in Thessaloniki cu o zi inainte, unde stam la un hotel cu mii de tantari in camera, si sute de oameni cernuti in saltele. Vorba lu Iommi, hotelu asta o fost nou acum 30 de ani.

Iommi omoara tantari intr'una cu slapu, chiar daca pe dinafara pare normal. Dormim cu geamu inchis, nasurile infundate beton de la bucati de oameni, si muscati de legiuni de tantari. Cam 4h, ca norocu ca in restu timplui am ras intr'una.

A doua zi conducem 3h pana in Paranesti, unde ne inscriem si vorbim, pe langa multi altii, cu Mixalis, directoru tehnic al cursei, grec ce facuse scoala in Romania si vorbea aproape perfect romaneste - un baiat tare tare prietenos, numai cand o zis "tze" ne'am dat seama ca nu'i roman.

Toata lumea foarte prietenoasa, voluntari si atleti, stare de spirit ridicata. Ii vedem si pe cei ce ALEARGA (nu umbla) toata cursa, "slaghii". Slaghi intr'adevar, pielea'n batz, da cu picioare musculoase si suple si mecle hotarate. Fug slaghii astia mancand pamantu framule ii zic la Iommi.

Oamenii din sat sunt foarte prietenosi, mancam cele mai bune pateuri de legume de la doua babe care ma indragesc pentru ca Bonzo in greaca se traduce Mixalis ...

Ne pregatim rucsacii si echipamentu, si incercam sa si dormim la ceva casute pe care le pun la dispozitie organizatorii. Reusim numa sa zacem 1h, intrau si ieseau aia intr'una pe usi. Se face timpu de plecare, si ne aliniem la start obositi da' cu dispozitie foarte buna, glumind intr'una de slaghi, IESTEE si un patent ...

Cursa noastra

La ora 22 pornim foarte usor in noapte, ultimii, buhaind si razand intr'una. Il fortez pe Iommi sa mance ba banana ba senvis tot la 30min, si sa bea apa, ceea ce rezulta in energie buna si diureza orara. Luam si pastile de sare tot la ora, zero crampe.

Iommi calculase ca o viteza de 4.5km/h ne va duce la final in 35 ore, si trecem de primele puncte de control "in grafic". Numa ca nu socotise si opririle si incet incet ramanem in urma. Printre alte buhaieli deducem ca fizic, torsou meu mai puternic cu picioare relativ subtiri is exact ce nu am nevoie pentru o cursa de'asta, ca si cum as duce un rucsac de muschi inutili.

Iommi pe de alta parte ii centaur si avantajat clar: picioare cat un om fiecare, si torso mai subtire. El putea mere mai repighe beibi in mod clar, da merem economic sa menajam chicken legs ...

Fiecare folosim unu din betele lui Iommi, si realizam rapid ce utile sunt - eu nu mai folosisem deloc, Iommi doar o data. Pasi mici, economici, zice Iommi, in loc de un pas mare mai bine cinci mici ...

Vine dimineata si odata cu ea ma ia un somn cumplit care dureaza numa vreo ora jumate, plus ca tot timpu vedeam ca prin borcan ... am incercat tot felu de mascari sa scutur somnu da nu pleca nicicum, asa ca am urmat sfatu lui Iommi si l'am ignorat, continuand sa alerg.

O prima realizare: n'am crezut ca ii posibil sa alergi timp de o ora jumate cand ti asa somn incat ai putea dormi in statia de autobuz ... La Iommi nu'i era deloc somn pentru ca, ne'am dat seama mai tarziu, pastilele lui de sare aveau cafeina, deci el bea cate o cafea pe ora.

Dupa ce in sfarsit ma dezmeticesc si ne invioram cu niste buhaieli despre bulgari si castraveti, ne dam seama ca trebe sa tragem cam tare ca sa ajungem la timp la km 60, 3 puncte de control mai tarziu.

O alta eroare tehnica: nu ne holbasem destul de atent la timpii limita de la cateva puncte, dupa care de fapt trebuia sa calculam viteza minima. Avem si o rascoala alimentara intre timp, Iommi refuza sa manance ca "ii vine sa vomite". Sarise deja doua "mese" si i se stramtase stomacu, asa ca ii fac circ pana accepta sa manance din nou, si se simte mai bine.

Tragem mai tare si ajungem la km 60 la timp, insa realizam ca urmatoru timp limita pare mult prea scurt: 6h 30min pentru 32 km cu cele mai mari urcari din cursa. O viteza medie de 5.5 km/h pentru urcarile alea mi se pare ca ghezashu mai ales pentru mine, deci propun imediat ca Iommi sa plece singur in fata, cu viteza mai mare, pentru ca asta ii cursa lui si trebuie sa o termine.

La punctul ala aveau mancare calda, infuleca Iommi ceva rapid si o ia la goana fara tricou - se facuse cald, 25 grade cu soare puternic.

Eu zac zece minute cu picioarele intinse si analizez situatia: eram la 60km dupa 14.5h, Iommi era odihnit, cu picioare proaspete si bine mancat, deci poate trage tare sa recupereze timpu pierdut, si sa depaseasca la final vo cativa care isi mancasera picioarele. Ajutat Iommi, check.

Optiunile mele? Sa trag tare si sa ajung la punctu de control inainte de limita, si sa ma opresc la 108k. Sau sa merg economic ca sa am picioare pentru toata cursa, riscand insa sa ma opreasca la 92km daca nu ajung la timp.

Cursa mea

Decid rapid sa alerg cursa mea, care fusese si planu initial. Plec gyorson gyorson mai repighe beibi si realizez ca in ritmul asta voi ajunge la timp la km 92. Dupa masa calda si doar 10min de odihna ma simt ca nou.

Imi lipseste batzu ce i l'am cedat inapoi lui Iommi si imi procur un pociump pe care il netezesc pe o piatra. Pe urcari si coborari abrupte trag tare fara sa ma menajez si reusesc sa intrec cativa, doar ca sa ma ajunga din nou pe o portiune plata ...

Dupa 6h ajung la km 92 cu 30min inainte de limita, schimb ciorapii si pornesc pe ultimii 16km.

Urmeaza cea mai grea si neplacuta experienta din toata cursa, drept urmare cea mai valoroasa ... Totul porneste de la o greseala de strategie, si de la asteptari nerezonabile. In loc sa consult elevatia si tipu traseului, informatie ce o aveam tot timpu la mine intr'un buzunar de rucsac, mi astept din tzava ca astia 16km sa fie la vale cum arata harta profilului, si pe deasupra pe drum forestier sa pot alerga.

Calculasem ca 2.5h o sa fie suficient, mai ales ca puteam trage tare. Cu asta in cap plec si din start imi uit pociumpu, trebuind sa gasesc altu in bezna. Il gasesc si maresc pasu, depasesc vreo 8 (vorba lui Tank din Surf's Up: and then I'm gonna fry the chicken!) si ma simt mai bine.

Pentru ca nu aveam GPS doar pe telefon da il tineam inchis sa am baterie la nevoie, socoteam distanta dupa viteza pe care o estimam, si marcam km pe cronometru. Traseu' incepe sa nu coopereze deloc cu asteptarile: in loc sa fie drum forestier la vale, ii poteca de munte cu pietre cat sticlele infipte in mijloc, parca anume sa nu poti alerga. Pe deasupra, urca intr'una pe coasta muntelui, doar ca sa coboare din nou pana in vale si apoi, ati ghicit, sa urce iar ...

Dupa 2h interminabile cand dupa socoteala mea trebuia sa fi trecut demult de km 100, abia ajung la borna, si atunci imi pierd controlu ratiunii... pentru restul de 2.5h il injur neincetat in gura mare pe Mixalis, directoru cursei, ca intentionat urca poteca doar ca sa o coboare din nou, ba chiar il suspectez ca el implantase pietrele. Ultimii 4km dureaza cat o vesnicie, chiar si pe ceas, deci il suspectez si ca intentionat o masurat gresit ... injuraturi continue.

Interesant, tot timpu asta "regizoru" gandurilor isi da seama ca am luat'o tare pe ulei, dar ii doar spectator, nu poate sa intervina.

Imi vine de zeci de ori sa ma ghemuiesc pe jos si sa dorm, chiar daca as ingheta pe jumate in frigul de pe langa rau ... ma gandesc la baietii mei, la Iommi si la prieteni pe care nu vreau sa'i dezamagesc si gasesc curaj sa continui.

Ultima portiune ii pe un drum forestier intr'o lunca cu iarba, si dupa un km interminabil ce pare cat un maraton, ajung la punctul de control unde ii anunt ca ma opresc, si imediat capat o supa calda si un scaun langa focu puternic.

Alergasem 25h 15min.

Adorm beton pe scaun in 10min, trebuie sa ma scuture cateva minute sa ma trezesc. Cand incerc sa ma ridic, absolut totul doare, trebuie sa ma indrept cu mana si schiopatez catre un camion ce ne va duce, pe mine si alti 4 ce se oprisera, in Paranesti.

Ceea ce urmeaza nu'mi puteam inchipui: 40-50km/h pe un drum forestier cu pietre cat sticlele infipte peste tot (il suspectez tot pe Mixalis), camionul sarind o juma de metru in sus la fiecare piatra.

Pe deasupra, stand pe scaunu din fata, aruncasera un baciuc langa mine care imi statea mai mult in brate. Respekt ma gandeam, da daca s'ar opri din jucat lapte gros ...

Strivit intre mos, frana de mana si schimbator, urmeaza cele mai dureroase 30min, mult mai neplacute decat orice dureri din timpu alergarii. Dupa inca 30min pe sosea ajungem in Paranesti, si dupa inca 30min in care incerc sa gasesc casutele da' sfarsesc de doua ori sub pod la groapa de gunoi, ajung, fac un dus si bag moarte clinica 6h.

hai sa alergam 108km, ca ce fain ii  :D

Iommi

Ma trezesc ingrijorat ca Iommi o fi terminat, da nu am inca nici un mesaj cum ne intelesesem. Imi iau ramas bun de la niste baieti ce plecau, si mai zac prin camera, de foame trebuind sa mananc inca un senvis din care deja mancasem 20 ...

Primesc mesaj ca Iommi o terminat in 37h 40min, EPIC! Da' si ca doctorii trebe sa'i examineze picioarele, ma gandesc imediat: unghiile!

Sar in masina si ma duc sa il caut. Il gasesc in ... gara, stand pe banca si mancand un senvis, pe jumatate adormit da' clar fericit. Ne imbratisam a victorie, si ne povestim cum o fost.

Cu surprindere aflu ca si Iommi l'o injurat pe Mixalis ore intregi, ca aia 16km i s'or parut la fel de interminabili, ca o alergat cu un mos rapid dar propulsat de gaze, ca sunt norocos ca mi'am pierdut ratiunea ca asta are cea mai mare valoare ???

Nu realizez pe moment valoarea, insa sunt multumit ca Iommi si'o terminat cursa si o reusit sa "fry the chicken" de multe ori la final, intrecand vreo 20.

Il duc pe Iommi sa mancam o zama cu alti terminati ce atunci gatasera, si merem in casuta sa dormim. Isi examineaza Iommi picioarele = umflate la maxim, zeci de basici, si unghiile zob. A mele pe de alta parte, crenvursti vorba lui Iommi, doar o basica dupa ce am calcat intr'un parau.

Diferenta si morala: ardabasi mai mari cu 1.5 numere, sireturi nestranse - nu le suport io stranse, dar beneficiu ii ca nu se umfla picioarele - si schimbat des sosetele: din astea aveam 3 feluri speciale pentru trail, cu si fara degete.

Lectia

Se spune ca oamenii si evenimentle apar in viata noastra cu scopul sa ne invete ceva, ca toti sunt profesori ...

Dupa doua zile, muschii dureau din ce in ce mai putin, si o stare de multumire si calm se instala in mintea mea. Conducand acasa de la Munich, obosit dupa o zi de calatorit, ma surprind nerabdator sa ajung odata. Regizoru gandurilor insa, de proportii herculeene dupa aventura asta, sare imediat si'mi aminteste de ceea ce tocmai am realizat: acum pot avea rabdare si 25h!

Orice problema, cat de mare, pare dintr'odata mica si usor de rezolvat. Trebuie doar sa nu renunti.

Ma relaxez, revin in prezent si rad homeric: muahahahaha! I can see the matrix.

Raspuns scurt la intrebarea din titlu: cu Iommi.

Glosar Bonzo:

- Chitzi - un culturist mucalit din Baia Mare al anilor '80
- Framule - prescurtare pentru "fratele meu", vorba unui cioban din Paltinis cu care, cu multi ani in urma, am facut un ultra de "consumat"
- Gyorson, gyorson, mai repighe beibi - din cantecul lui Ada Milea